1 Aşea să ne socotească pre noi omul, ca pre nişte slugi ale lui Hristos şi ispravnici a tainelor lui Dumnezeu.
2 Iară ce e mai mult, să caută aceasta între ispravnici, ca să se afle cineva credincios.
3 Iară mie foarte puţin lucru easte ca să mă judec de cătră voi, sau de zioa omenească, ci nici însumi pre mine nu mă judec.
4 Pentru că nimic pre mine nu mă ştiu vinovat. Ci nu întru aceasta m-am îndreptat: Iară Cel ce mă judecă pre mine Domnul easte.
5 Drept aceaea, mai înainte de vreame nimica să nu judecaţi, până ce va veni Domnul, Carele va şi lumina ascunsele întunearecului şi va arăta sfaturile inimilor, şi atunci laudă va fi fieştecăruia de la Dumnezeu.
6 Iară aceastea, fraţilor, am închipuit întru mine şi întru Apolos, pentru voi, ca întru noi să vă învăţaţi, ca nu mai mult decât ce e scris să gândiţi, ca să nu vă mândriţi unul pentru altul, împrotiva celuialalt.
7 Că cine te aleage pre tine? Şi ce ai, ce nu ai luat? Iară de ai şi luat, ce te făleşti, ca cum n-ai fi luat?
8 Iată, sătui sânteţi, iată, v-aţi îmbogăţit, fără de noi aţi luat împărăţiia, şi, oh, de aţi împărăţi, ca şi noi, cu voi împreună să împărăţim.
9 Că mi să pare că Dumnezeu pre noi, apostolii, cei mai de apoi ne-au arătat ca pre nişte rânduiţi spre moarte, pentru că priveală ne-am făcut lumii şi îngerilor şi oamenilor.
10 Noi, nebuni pentru Hristos, iară voi, înţelepţi întru Hristos. Noi, slabi, iară voi, tari. Voi, slăviţi, iară noi, ocărâţi.
11 Până în ceasul de acum, şi flămânzim şi însătoşem şi sântem goli şi pătimim şi nu sântem aşezaţi.
12 Şi ostenim lucrând cu mânile noastre, ocărâţi fiind, grăim de bine, goniţi fiind, răbdăm.
13 Huliţi, mângăiem, ca nişte gunoiu ne-am făcut lumii, tuturor lăpădătură, până acum.
14 Nu înfruntându-vă pre voi scriu aceastea, ci, ca pre nişte fii ai miei iubiţi, vă învăţ.
15 Că, de aţi avea zeace mii de dascali întru Hristos, iară nu mulţi părinţi, că întru Hristos Iisus, prin Bunavestire, eu v-am născut pre voi.
16 Rogu-vă, dar, pre voi, să fiţi mie următori.
17 Pentru aceaea, am trimis la voi pre Timoteiu, cel ce easte fiiu al mieu iubit şi credincios în Domnul, carele va aduce voao aminte căile meale, ceale ce sânt întru Hristos, precum pretutindinea în toată besearica învăţ.
18 Iară, ca cum nu aş veni eu la voi, s-au sumeţit unii.
19 Ci voiu veni curând la voi, de va vrea Domnul, şi voiu cunoaşte nu cuvântul celor ce s-au sumeţit, ci putearea.
20 Că nu easte în cuvânt împărăţiia lui Dumnezeu, ci în puteare.
21 Ce vă easte voia, cu toiag să viu la voi, au cu dragoste şi cu duhul blândeaţei?