1 Aruncă pâinea ta pre faţa apei, că întru mulţimea zilelor o vei afla.
2 Dă parte la şeapte şi la opt, că nu ştii ce rău va fi pre pământ.
3 De să vor umplea norii de ploaie, pre pământ o vor vărsa; şi de va cădea lemnul cătră amiiazăzi sau cătră miiazănoapte, în care loc va cădea lemnul, acolo va fi.
4 Cel ce păzeaşte vântul nu va sămăna, şi cel ce să uită la nori nu va săcera.
5 Precum nu easte carele să ştie carea e calea duhului, nici în ce chip să închiiagă oasele în pântecele muierii îngrecate, aşea nu ştii lucrurile lui Dumnezeu, oricâte va face.
6 Dimineaţa samănă sămânţa ta, şi seara să nu înceate mâna ta, că nu ştii ce mai vârtos va rodi aceasta sau aceaea, şi de vor rodi amândoao mai bine va fi.
7 Şi dulce e lumina, şi bine ochilor a vedea soarele.
8 Că de va trăi ani mulţi omul, şi întru toţi aceştia să va veseli; însă să-şi aducă aminte de zilele întunearecului, că foarte multe vor fi, tot ce vine deşărtăciune easte.
9 Veseleaşte-te, tinărule, în tinereaţăle tale, şi cu ceale bune să se desfăteaze inima ta în zilele tinereaţelor tale, şi umblă în căile inimii tale fără de prihană, şi nu după vedearea ochilor tăi, şi să ştii că pentru toate aceastea te va aduce Dumnezeu la judecată.
10 Şi depărtează mâniia de la inima ta şi goneaşte răul de la trupul tău, că tinereaţăle şi nebuniia deşărtăciune sânt.