1 Şi s-au făcut cuvântul Domnului, cătră mine zicând:
2 „Şi tu, fiiul omului, ce s-ar face lemnul viţii din toate leamnele tufelor celor ce sânt în leamnele pădurii?
3 Au lua-vor dintr-însul lemn, ca să fie de lucru? Au lua-vor dintr-însa cuiu, ca să acheaţe într-însul vas?
4 Fără numai ce s-au dat focului de s-au ars; curăţirea ei cea de preste an o arde focul şi o face cenuşe; au de treabă va fi la lucru?
5 Încă nici când easte ea întreagă nu va fi de lucru; au, doară, după ce o va topi focul, până în sfârşit, fi-va mai mult de lucru?
6 Pentru aceaea, zi: «Aceastea zice Adonai Domnul: În ce chip e lemnul viţii întră leamnele pădurii, care le-am dat focului să le arză, aşea am dat pre cei ce lăcuiesc Ierusalimul.
7 Şi voiu pune faţa Mea asupra lor; din foc vor ieşi şi focul va amistui pre ei şi vor cunoaşte că Eu sânt Domnul, Cel ce am întărit faţa Mea asupra lor.
8 Şi voiu pustii pământul, pentru că au căzut la greşeală, zice Adonai Domnul»”.