1 Şi au fost în anul al unsprăzeacelea, în luna a treia, în zioa dintâiu a lunei; făcutu-s-au cuvântul Domnului cătră mine, zicând:
2 „Fiiul omului, zi cătră Faraon, împăratul Eghiptului, şi mulţimei lui: «Cui te-ai făcut aseamenea întru înălţimea ta?
3 Iată, Asur, ca un chiparos din Livan, frumos cu ramurile şi des cu frunzele şi înalt cu mărimea şi până la mijlocul norilor au ajuns vârvul lui;
4 Apa l-au hrănit pre el, adâncul l-au crescut pre el, râurile lui curgea împregiurul rădăcinilor lui şi râurile sale le-au slobozit la toate leamnele câmpului.
5 Pentru aceasta, s-au înălţat mărimea lui mai mult decât toate leamnele câmpului şi s-au înmulţit crengile lui şi s-au înălţat odraslele lui preste apă multă.
6 Şi întinzindu-să odraslele lui, în ramurile lui au făcut cuiburi toate pasările ceriului şi supt crengile lui păştea toate fierile câmpului şi întru umbra lui au lăcuit toată mulţimea neamurilor.
7 Şi au fost foarte frumoasă înălţimea lui pentru mulţimea ramurilor lui, că au fost rădăcinile lui lângă apă multă.
8 Chiparoşi ca aceştia nu au fost în raiul lui Dumnezeu şi pinii nu au ajuns la vârvul lui şi brazii nu au fost aseamenea cu ramurile lui; nici un pom în raiul lui Dumnezeu nu au fost aseamenea lui şi frumseaţii lui.
9 Că frumos l-am făcut pre el pentru mulţimea ramurilor lui şi i-au pismuit lui pomii raiului lui Dumnezeu.
10 Pentru aceaea, aceastea zice Domnul Domnul: Pentru că te-ai mărit cu înălţimea şi au ajuns vârvul tău în mijlocul norilor şi am văzut când s-au înălţat el;
11 Şi l-am dat pre el în mâinile Domnului neamurilor şi-l va piiarde pre el.
12 Şi l-au pierdut de tot pre el străinii şi pierzătorii neamurilor şi l-au oborât pre el preste munţi; în toate văile au căzut ramurile lui şi s-au sfărâmat odraslele lui în tot câmpul pământului şi s-au dus din umbra lor toate noroadele neamurilor şi l-au trântit pre el la pământ.
13 Şi s-au odihnit toate pasările ceriului întru cădearea lui şi la bucinii lui au fost toate fiiarăle ţarinii.
14 Ca să nu să înalţă întru mărimea sa toate leamnele din apă şi nu au ajuns cu vârvul său la mijlocul norilor şi nu vor sta întru înălţimea sa toate ceale ce să udă cu ape; că toţi s-au dat la moarte întru adâncul pământului, în mijlocul fiilor oamenilor, la cei ce să pogoară în groapă.
15 Aceastea zice Domnul Domnul: În zioa în carea s-au pogorât la iad l-au plâns pre el adâncul şi am oprit râurile lui şi am contenit mulţimea apei şi s-au întunecat preste el Livanul şi toate leamnele câmpului într-însul s-au slăbit.
16 De glasul căderii lui s-au cutremurat neamurile, cându-l pogorea pre el la iad cu cei ce să pogoară în groapă; şi l-au mângăiat pre el în pământul cel mai de jos toate leamnele desfătăciunii, şi ceale alease şi ceale mai frumoasă ale Livanului şi toate ceale ce să udă cu apă.
17 Că şi ei s-au pogorât cu el în iad, la cei răniţi de sabie, şi sămânţa lui, cei ce lăcuia supt umbra lui, în mijlocul vieţii lor au perit.
18 Cui te-ai asămănat cu mărirea şi cu putearea şi cu mărimea întru leamnele desfătării? Pogoară-te, şi să te pogori cu leamnele desfătării întru adâncul pământului, în mijlocul celor netăiaţi împregiur; vei dormi cu cei răniţi de sabie, aşea Faraon şi toată mulţimea puterii lui, zice Domnul Domnul»”.