1 Şi au grăit Domnul cătră Moisi, zicând: „Întră la Faraon, că Eu am învârtoşeat inima lui şi a sşugilor lui, ca pre rând să vie seamnele aceastea preste ei.
2 Ca să spuneţi în urechile fiilor voştri şi întru ale feciorilor fiilor voştri cu câte am năcăjit pre eghipteani şi seamnele Meale care le-am făcut întru ei, şi să cunoaşteţi că Eu sânt Domnul.
3 Şi au întrat Moisi şi Aaron înaintea lui Faraon şi au zis lui: „Aceastea zice Domnul Dumnezeul evreilor: «Până când nu vreai să te ruşinezi de Mine? Slobozi norodul Mieu, ca să slujească Mie.
4 Iară de nu vei vrea tu să slobozi pre norodul Mieu, iată, Eu voiu aduce în ceasul acesta mâne lăcustă multă preste toate hotarăle tale.
5 Şi va acoperi faţa pământului şi nu vei putea să vezi pământul, şi va mânca toată iarba pământului, carea au rămas, carea au lăsat voao piiatra, şi va mânca tot lemnul ce creaşte voao pre pământ.
6 Şi să vor umplea casele tale şi casele slugilor tale şi toate casele în tot pământul Eghipetului, câte nici odinioară nu au văzut părinţii tăi, nici strămoşii lor din zioa în carea s-au făcut pre pământ, până în zioa aceasta»”. Şi, întorcându-să Moisi, au ieşit de la Faraon.
7 Şi au zis slugile lui Faraon cătră dânsul: „Până când va fi noao această împedecare? Slobozi oamenii, ca să slujească Dumnezeului său, au vrei să ştii că au perit Eghiptul?”
8 Şi au întors pre Moisi şi pre Aaron la Faraon şi au zis lor Faraon: „Meargeţi şi slujiţi Domnului Dumnezeului vostru, iară carii sânt cei ce vor mearge?”
9 Şi au zis Moisi: „Cu tinerii şi cu bătrânii vom mearge, cu feciorii şi cu featele şi cu oile şi cu boii noştri, pentru că easte sărbătoare Domnului Dumnezeului nostru”.
10 Şi au zis Faraon cătră ei: „Fie aşea, Domnul cu voi, cum voiu slobozi pre voi, au, doară, şi averile voastre? Vedeţi că vicleşug easte întru voi.
11 Nu aşea, ci să meargă bărbaţii şi să slujiţi lui Dumnezeu, că aceasta căutaţi voi”. Şi i-au scos pre ei de la faţa lui Faraon.
12 Şi au zis Domnul cătră Moisi: „Întinde mâna ta preste pământul Eghiptului şi să va sui lăcustă pre pământ şi va mânca toată iarba pământului şi tot rodul leamnelor care l-au lăsat piiatra”.
13 Şi au râdicat Moisi toiagul spre ceriu, şi Domnul au adus vânt austru pre pământ toată zioa aceaea şi toată noaptea, dimineaţă s-au făcut, şi vântul austru au adus lăcustă.
14 Şi o au dus pre ea preste tot pământul Eghiptului, şi s-au aşezat preste toate hotarăle Eghiptului multă foarte, mai înainte de dânsa nu au fost lăcustă ca aceasta, şi după aceasta nu va fi aşea.
15 Şi au acoperit faţa pământului, şi s-au stricat pământul, şi au mâncat toată iarba pământului şi tot rodul leamnelor care au rămas de piiatră. Nu au rămas vearde nimica în leamne şi în toată iarba câmpului, în tot pământul Eghiptului.
16 Şi au grăbit Faraon a chema pre Moisi şi pre Aaron, zicând: „Păcătuit-am înaintea Domnului Dumnezeului vostru şi împrotiva voastră.
17 Priimiţi, dară, păcatul mieu încă a-cum, şi vă rugaţi cătră Domnul Dumnezeul vostru ca să ia de pre mine moartea aceasta”.
18 Şi au ieşit Moisi de la Faraon şi s-au rugat Domnului.
19 Şi au adus Domnul vânt tare de la mare, şi au râdicat lăcustele şi le-au aruncat în Marea Roşie, şi n-au rămas nici o lăcustă în tot pământul Eghiptului.
20 Şi au învârtoşeat Domnul inima lui Faraon, şi nu au slobozit pre fiii lui Israil.
21 Şi au zis Domnul cătră Moisi: „Întinde mâna ta spre ceriu şi să se facă întunearec pre pământul Eghiptului, întunearec care să se poată pipăi”.
22 Şi au întins Moisi mâna spre ceriu şi s-au făcut întunearec, negură, ceaţă preste tot pământul Eghiptului trei zile.
23 Şi nimenea n-au văzut pre fratele său trei zile, şi nimenea nu s-au sculat din patul său trei zile. Iară la toţi fiii lui Israil era lumină în tot locul unde lăcuia ei.
24 Şi au chemat Faraon pre Moisi şi pre Aaron şi le-au zis lor: „Meargeţi şi jertviţi Domnului Dumnezeului vostru numai oile, şi boii veţi lăsa, iară averile voastre meargă cu voi”.
25 Şi au zis Moisi: „Ba, ci încă să ne dai noao arderi de tot şi jertve, care vom face Domnului Dumnezeului nostru.
26 Şi dobitoacele noastre vor mearge cu noi, şi nu vom lăsa unghie, pentru că dintr-însele vom să jertvim Domnului Dumnezeului nostru, că noi nu ştim ce vom jertvi Domnului Dumnezeului nostru, până vom mearge acolo”.
27 Şi au învârtoşeat Domnul inima lui Faraon, şi nu au vrut să-i sloboază pre ei.
28 Şi au zis Faraon cătră Moisi: „Du-te de la mine şi-ţi ia aminte să nu mai adaogi a vedea faţa mea, că, în ce zi te vei arăta mie, vei muri”.
29 Iară Moisi au zis: „Precum ai zis, nu mă voiu mai arăta ţie în faţă”.