1 Şi Iacov s-au dus în calea sa şi, căutând, au văzut tabăra lui Dumnezeu tăbărâtă, şi l-au întâmpinat pre el îngerii lui Dumnezeu.
2 Şi au zis Iacov, când i-au văzut pre ei: „Tabăra lui Dumnezeu easte aceasta”. Şi ai chemat numele locului aceluia Tabără.
3 Şi au trimis Iacov soli înaintea sa la fratele său, Isav, în pământul Sir, în ţinutul Edomului.
4 Şi le-au poruncit lor, zicând: „Aşea veţi grăi domnului mieu, Isav: «Aşea zice sluga ta, Iacov: ‚Cu Lavan am lăcuit şi până acum m-am zăbovit’.
5 Şi am agonisit boi şi asini şi oi şi slugi şi slujnice, şi am trimis să spuiu domnului mieu, Isav, ca să afle sluga ta har înaintea ta»”.
6 Şi s-au întors solii la Iacov, zicând: „Mers-am la fratele tău, Isav, şi, iată, el vine întru întimpinarea ta, şi patru sute de bărbaţi era cu el”.
7 Şi s-au înfricoşeat Iacov foarte, şi nu ştiia ce să facă, şi au împărţit norodul ce era cu sine, şi boii şi oile, în doao tabere.
8 Şi au zis Iacov: „De va veni Isav asupra unei tabere şi o va tăia, ceaealaltă tabără să va mântui”.
9 Şi au zis Iacov: „Dumnezeul tătâne-mieu, Avraam, şi Dumnezeul tătâne-mieu, Isaac, Doamne, Tu, Cel ce mi-ai zis mie:«Întoarce-te în pământul naşterii tale, şi-ţi voiu face ţie bine».
10 Destul easte mie toată dreptatea Ta şi tot adevărul care ai făcut robului Tău, că numai cu acest toiag al mieu am trecut Iordanul acesta, iară acum m-ai făcut cu doao tabere.
11 Scoate-mă din mâna fratelui mieu, din mâna lui Isav, că mă tem eu de dânsul, ca nu cumva, venind, să mă uciză pre mine şi pre mumă cu fii.
12 Că Tu ai zis: «Bine voiu face ţie, şi voiu pune sămânţa ta ca năsipul mării, care nu să poate număra de mulţime»”.
13 Şi au dormit acolo în noaptea aceaea, şi au luat din darurile care le aducea şi le-au trimis lui Isav, fratelui său.
14 Capre doao sute, ţapi doaozeci, oi doao sute, berbeci doaozeci.
15 Cămile cu lapte şi mânzii lor treizeci, boi patruzeci, tauri zeace, asini doaozeci, şi mânzi zeace.
16 Şi le-au dat slugilor sale turmă deosebi, şi au zis slugilor sale: „Meargeţi înaintea mea şi despărţiţi turmă de turmă”.
17 Şi au poruncit celui dintâiu, zicând: „De te va întâlni Isav, fratele mieu, şi te va întreba zicând: «A cui eşti? Şi unde mergi, şi ale cui sânt aceastea care merg înaintea ta?»
18 Vei zice: «Ale slugii tale, Iacov, daruri au trimis domnului mieu, Isav, şi, iată, el după noi»”.
19 Şi au poruncit celui dintâiu şi celui de al doilea şi celui de al treilea, şi tuturor celor ce mergea după turmele aceastea, zicând: „După cuvântul acesta grăiţi lui Isav, când îl veţi afla pre el.
20 Şi ziceţi: «Iată, sluga ta, Iacov, vine după noi, că au zis: ‚Voiu îmblânzi faţa lui cu darurile ce merg înaintea lui, şi după aceasta voiu vedea faţa lui, că doară va priimi faţa mea’»”.
21 Şi au mers darurile înaintea feaţii lui, iară el au dormit în noaptea aceaea în tabără.
22 Şi, sculându-să în noaptea aceaea, au luat pre amândoao muierile şi pre amândoao slujnicile şi pre cei unsprăzeace prunci ai săi, şi au trecut vadul lui Iavoh.
23 Şi i-au luat pre ei, şi i-au trecut râul, şi au trecut toate ale sale.
24 Şi au rămas Iacov singur şi s-au luptat un om cu el până dimineaţa.
25 Şi au văzut că nu-l poate birui, şi s-au atins de lăţimea coapsei lui, şi au amorţit lăţimea coapsei lui Iacov, luptându-să el cu dânsul.
26 Şi au zis lui: „Lasă-Mă, că s-au suit zorile”. Iară el au zis: „Nu te voiu lăsa, de nu mă vei binecuvânta”.
27 Şi au zis lui: „Care easte numele tău?” Iară el au zis: „Iacov”.
28 Şi au zis lui: „Nu să va mai chema numele tău Iacov, ci Israil va fi numele tău, pentru că ai biruit cu Dumnezeu, şi cu oamenii putearnic vei fi”.
29 Şi au întrebat Iacov şi au zis: „Spune-mi numele Tău” Iară el au zis: „Pentru ce întrebi tu numele Mieu?”Şi l-au binecuvântat pre dânsul acolo.
30 Şi au chemat Iacov numele locului aceluia Vedearea lui Dumnezeu, că: „Am văzut pre Dumnezeu faţă la faţă, şi s-au mântuit sufletul mieu”.
31 Şi i-au răsărit lui soarele când au trecut Vedearea lui Dumnezeu, iară el şchiopa cu piciorul său.
32 Pentru aceaea, nu mâncă fiii lui Israil vâna amorţită carea easte pre lăţimea coapsei până în zioa de astăzi, că au atins vâna de pre lăţimea coapsei lui Iacov şi au amorţit.