1 Pentru că tot arhiereul carele să ia din oameni pentru oameni să pune spre ceale ce sânt cătră Dumnezeu, ca să aducă daruri şi jertve pentru păcate.
2 Carele să poată pătimi dimpreună cu cei ce nu ştiu şi cu cei ce rătăcesc, de vreame ce şi însuşi easte cuprins de neputinţă.
3 Şi, pentru aceasta, deatoriu easte, precum pentru norod, aşea şi pentru sine să aducă pentru păcate.
4 Şi nimenea singur nu-şi ia lui şi cinstea, ci cel chemat de Dumnezeu, ca şi Aaron.
5 Aşea şi Hristos, nu singur pre Sine S-au proslăvit a fi Arhiereu, ci Cel ce au grăit cătră Dânsul: „Fiiul Mieu eşti Tu, Eu astăzi Te-am născut”.
6 Precum şi într-alt loc zice: „Tu eşti Preot în veac după rânduiala lui Melhisedec”.
7 Carele, în zilele trupului Său, ceareri şi rugăciuni cătră Cel ce putea să-L mântuiască pre Dânsul din moarte cu strigare tare şi cu lacrămi au adus şi au fost auzit pentru buna Sa cucernicie.
8 Şi măcar că era Fiiu, dar au învăţat ascultarea din ceale ce au pătimit.
9 Şi, săvârşindu-Să, S-au făcut tuturor celor ce-L ascultă pre El pricină de mântuire veacinică.
10 Numit fiind de Dumnezeu Arhiereu, după rânduiala lui Melhisedec.
11 Despre carele mult easte noao cuvântul şi cu anevoie tălmăcindu-l a grăi, de vreame ce neputincioşi v-aţi făcut cu auzurile.
12 Că deatori fiind voi a fi învăţători pentru vreame, iară vă trebuiaşte să vă învăţăm pre voi care sânt stihiile începăturii cuvintelor lui Dumnezeu. Şi v-aţi făcut aceia cărora vă trebuiaşte lapte, iară nu hrană vârtoasă.
13 Că tot cel ce easte părtaş laptelui nu easte ştiutoriu de cuvântul dreptăţii, că prunc easte.
14 Iară celor desevârşit easte hrana vârtoasă carii, prin multa obicinuinţă, au priceaperea deprinsă spre aleagerea binelui şi a răului.