15
1 Cuvântul cel asupra Moavitidii: „Noaptea va peri Moavitida, că noaptea va peri zidul Moavitidii.
2 Măhniţi-vă întru voi înşivă, că va peri şi Divonul, unde easte capiştea voastră; acolo vă veţi sui să plângeţi pentru Navaul Moavitidii, văietaţi-vă pentru tot capul pleşug; toate braţele tăiate.
3 În uliţile ei îmbrăcaţi-vă cu saci şi plângeţi preste coperişurile ei, în răspântiile ei toţi vă văietaţi cu plângere.
4 Că au strigat Esevonul şi Eleali, până la Iasa s-au auzit glasul lor, pentru aceaea şealele Moavitidii strigă, sufletul ei va cunoaşte.
5 Inima Moavitidii strigă întru sine până la Sigor, că junincă de trei ani easte, la suirea Luitului, cătră tine plângând să vor sui pre calea Aroniimului; strigă zdrobire şi cutremur.
6 Apa Nemirimului pustie va fi, şi iarba va lipsi, pentru că iarbă vearde nu va fi.
7 Au, doară, şi aşea să va mântui? Că voiu aduce pe vale aravi şi o vor lua pre ea.
8 Că au ajuns strigarea la hotarul Moavitidii şi plângerea ei până la Agaliim şi vaietul ei până la fântâna Elimului.
9 Şi apa Divonului să va umplea de sânge, că voiu aduce asupra Divonului aravi şi voiu piiarde sămânţa lui Moav şi a lui Ariil şi rămăşiţa Adamei.