1 Vai de pământul căruia sânt aripile corăbiilor dincolo de râurile Etiopiei!
2 Cel ce trimite în mare zăloage şi cărţi de hârtie deasupra apei, că vor mearge soli uşori la neam înalt şi la norod străin şi năsâlnic, cine easte dincolo de el? Neam deznădăjduit şi călcat.
3 Acum râurile pământului toate, ca o ţară lăcuită să va lăcui ţara lor, ca un sămn de la munte să va râdica, ca glasul trâmbiţii să va auzi.
4 Că aşea mi-au zis mie Domnul: „Nu va fi frică în cetatea Mea, ca lumina soarelui la amiiazăzi şi ca norul cel de roao în zioa seacerii va fi”.
5 Înainte de seacere, când să va sfârşi floarea şi strugurul cel necopt va înflori, floare odrăslind, şi va tăia struguraşii cei mici cu cosoarăle, şi ramurile le va lua şi le va tăia,
6 Şi le va lăsa împreună pasărilor ceriului şi fierilor pământului, şi să vor aduna la eale paserile ceriului; şi fierile pământului vor veni acolo preste dânsa.
7 În vreamea aceaea să vor aduce daruri Domnului Savaot de la norodul cel necăjit şi smult şi de la norod mare, de acum şi în veacul vremii neam nădăjduitoriu şi călcat de tot, carele easte în partea râului ţării lui, în locul unde e numele Domnului Savaot, muntele cel sfânt.