1 Cuvântul care s-au făcut cătră Isaiia, feciorul lui Amos, pentru Iudeea şi pentru Ierusalim.
2 Că va fi în zilele ceale de apoi arătat muntele Domnului şi Casa lui Dumnezeu pre vârvurile munţilor şi să va înălţa mai presus de dealuri şi vor veni la Dânsul toate neamurile.
3 Şi vor mearge neamuri multe şi vor zice: „Veniţi să ne suim în muntele Domnului şi în Casa Dumnezeului lui Iacov şi ne va spune noao calea Sa; şi vom mearge pre dânsa”. Că din Sion va ieşi leagea şi cuvântul Domnului din Ierusalim.
4 Şi va judeca întră neamuri şi va mustra norod mult şi-şi vor face sabiile sale fiiară de plug, şi suliţele seaceri; şi nu va râdica neam împrotiva altui neam sabie şi nu să vor mai învăţa a să bate.
5 Şi acum, casa lui Iacov, veniţi să umblăm întru lumina Domnului!
6 Că au lepădat pre norodul Său, pre casa lui Iacov, pentru că s-au umplut ţara lor de vrăji ca şi mai înainte, ca şi a celor de alt neam, şi fii mulţi de alt neam s-au făcut lor.
7 Pentru că s-au umplut ţara lor de argint şi de aur şi nu era număr vistieriei lor.
8 Şi s-au umplut pământul lor de cai şi nu au număr căruţele lor; şi s-au umplut pământul de urâciunile lucrurilor mâinilor lor şi s-au închinat celor făcute de deagetele lor.
9 Şi s-au plecat omul şi s-au smerit bărbatul; şi nu voiu ierta lor.
10 Şi acum, întraţi în pietri şi vă ascundeţi în pământ de faţa fricii Domnului şi de mărirea tăriei Lui, când Să va scula să piiarză pământul.
11 Că ochii Domnului sânt înalţi, iară omul easte smerit. Şi să va smeri înălţimea oamenilor, şi să va înălţa Domnul Însuşi în zioa aceaea.
12 Că zioa Domnului Savaot, preste tot sumeţul şi trufaşul şi preste tot cel înalt şi măreţ; şi să vor smeri.
13 Şi preste tot chedrul Livanului cel înalt şi râdicat şi preste tot stăjariul Vasanului.
14 Şi preste tot muntele înalt şi preste tot dealul înalt.
15 Şi preste tot turnul înalt şi preste tot zidul înalt.
16 Şi preste toată corabiia mării şi preste toată vedearea frumuseaţii corăbiilor.
17 Şi să va smeri tot omul şi va cădea înălţimea oamenilor. Şi să va înălţa Domnul singur în zioa aceaea.
18 Şi vor ascunde toate ceale făcute de mână ale sale.
19 Băgându-le în peşteri şi în crepăturile pietrilor şi în gaorile pământului, de faţa înfricoşerii Domnului şi de mărirea tăriei Lui, când să va scula să piiarză pământul.
20 Că în zioa aceaea va lăpăda omul urâciunile sale ceale de argint şi de aur, care şi-au făcut ca să se închine celor deşearte şi liliiacilor.
21 Ca să între în gaori de piiatră vârtoasă, şi în crepăturile pietrilor, de faţa fricii Domnului şi de mărirea puterii Lui, când să va scula să piiarză pământul.
22 Încetaţi, dară, de la om, a căruia duh easte în nările lui! Pentru că în ce s-au socotit el?