1 Că, iată, împărat drept va împărăţi şi boiarii cu judecată vor stăpâni.
2 Şi va fi omul ascunzind cuvintele sale şi să va ascunde ca apa ce curge şi să va arăta în Sion ca un râu curgătoriu, mărit în pământ sătos.
3 Şi mai mult nu vor fi nădăjduind spre oameni, ci vor da urechile sale spre auzire.
4 Şi inima celor slabi va lua aminte ca să auză, şi limbile celor gângavi curând vor învăţa a grăi pace.
5 Şi mai mult nu vor zice celui nebun să stăpânească şi nu vor mai zice slugile tale: „Taci!”
6 Că cel nebun nebune va grăi şi inima lui deşearte va gândi, ca să săvârşească fărădeleage şi să grăiască cătră Domnul înşelăciune, ca să râsipească sufletele ceale flămânde şi sufletele ceale sătoasă să le facă deşearte.
7 Că sfatul celor răi fără de leage va sfătui, ca să strice pre cei smeriţi cu cuvinte nedreapte şi să râsipească cuvintele celor smeriţi la judecată.
8 Iară cei credincioşi înţeleapte au sfătuit, şi sfatul acesta va rămânea.
9 Muieri bogate, sculaţi-vă şi auziţi glasul mieu, feate, întru nădeajde auziţi cuvintele meale!
10 Zilei anului pomenire faceţi întru dureare cu nădeajde. Sfârşitu-s-au culesul, încetat-au sămănătura, mai mult nu va veni.
11 Spăimântaţi-vă şi vă întristaţi, ceale ce nădăjduiţi, dezbrăcaţi-vă, fiţi goale, încinge-ţi-vă cu saci mijloacele,
12 Şi plângeţi pentru ţiţe, pentru dorul ţarinei şi pentru rodul viţii.
13 În pământul norodului mieu spini şi buruiană va răsări, şi din toată casa să va lua veseliia.
14 Cetate bogată, case părăsite, bogăţiia cetăţii vor lăsa, case poftite; şi vor fi satele peşteră până în veac, veselie colunilor şi păşune turmelor.
15 Până când va veni preste voi duh din înălţime. Şi va fi pustiiu Hermelul, şi Hermelul în loc de dumbravă să va socoti.
16 Şi să va odihni în pustie judecata, şi dreptatea în Carmil va lăcui.
17 Şi vor fi faptele dreptăţii pace şi va avea dreaptă odihnă şi vor fi nădăjduind până în veac.
18 Şi va lăcui norodul Lui în cetatea păcii şi va lăcui nădăjduind şi să va odihni cu avuţie.
19 Şi grindină de va cădea nu va veni preste voi şi vor fi cei ce lăcuiesc în păduri, nădăjduind, ca şi cei de la câmpie.
20 Fericiţi cei ce samănă lângă toată apa, unde calcă boul şi asinul.