1 Doamne, cine au crezut auzului nostru, şi braţul Domnului cui-au descoperit?
2 Vestit-am ca un prunc înaintea Lui şi ca o rădăcină în pământ însetat; nu are chip El, nici mărire, şi L-am văzut pe El şi nu avea chip, nici frumseaţe.
3 Ci chipul Lui necinstit şi mai sfârşit decât al fiilor omeneşti, om ce era întru bătaie, şi ştiind răbda dureare, că s-au schimbat faţa Lui; defăimat au fost şi nesocotit.
4 Acesta păcatele noastre le poartă şi pentru noi rabdă dureare; şi noi am gândit că de la Dumnezeu easte El întru dureare, întru dureare şi în năcaz.
5 Iară El S-au rănit pentru păcatele noastre şi au pătimit pentru fărădelegile noastre; certarea împăcării noastre pre Dânsul şi cu rana Lui noi toţi ne-am vindecat.
6 Toţi ca nişte oi am rătăcit, fieştecarele din calea sa s-au abătut, şi Domnul L-au dat pre El pentru păcatele noastre.
7 Şi El pentru ce s-au chinuit, nu Şi-au deşchis gura Sa. Ca o oaie la junghiiare s-au adus şi ca un miel fără de glas înaintea celui ce-l tunde, aşea nu-şi deşchide gura Sa.
8 Întru smerenie judecata Lui s-au râdicat, şi neamul Lui cine-l va spune? Că s-au luat de pre pământ viiaţa Lui; pentru fărădelegile norodului Mieu s-au adus la moarte.
9 Şi voiu da pre cei răi în locul îngropării Lui, şi pre cei bogaţi în locul morţii Lui, că fărădeleage nu au făcut, nici s-au aflat vicleşug în gura Lui.
10 Şi Domnul va să-L curăţă pre El de rane. De veţi da pentru păcat, sufletul vostru va vedea sămânţă îndelungată.
11 Şi va da Domnul cu mâna Sa să scoaţă din dureare sufletul Lui şi să-I areate Lui lumină şi să-L facă cu ştiinţă şi să îndrepteaze pre Cel drept, Carele bine slujeaşte multora, şi păcatele lor El le va purta.
12 Pentru aceasta, El va moşteni pre mulţi şi va împărţi dobânzile celor tari, pentru că s-au dat la moarte sufletul Lui şi cu cei fără de leage s-au socotit şi El păcatele multora au purtat şi pentru fărădelegile lor s-au dat.