1 Aceasta zice Domnul: „Păziţi judecata şi faceţi dreptate, că s-au apropiiat mântuirea Mea, ca să vie, şi mila Mea, ca să se descopere”.
2 Fericit bărbatul carele face aceastea şi omul carele ţine aceastea şi păzeaşte sâmbetele, ca să nu le spurce pre eale, şi-şi fereaşte mâinile sale, ca să nu facă nedreptate.
3 Să nu zică cel de alt neam, carele s-au adaos Domnului, zicând: „Doară cu osăbire mă va osibi Domnul de la norodul Său?” Şi să nu zică famenul că: „Lemn sec sânt eu!”
4 Aceastea zice Domnul famenilor: „Oricâţi vor păzi sâmbetele Meale şi vor aleage ceale ce vreau Eu şi vor ţinea leagea Mea,
5 Da-voiu lor în casa Mea şi în zidul Mieu loc numit, mai bun decât fii şi decât feate. Nume veacinic voiu da lor şi nu va lipsi.
6 Şi celor de alt neam, carii s-au adaos la Domnul, ca să slujească Lui şi să iubească numele Domnului, ca să fie Lui slugi şi slujnice, şi pre toţi cei ce păzesc sâmbetele Meale, să nu le spurce, şi pre cei ce ţin leagea Mea,
7 Voiu băga pre ei în muntele cel sfânt al Mieu şi voiu desfăta pre ei în casa rugăciunei Meale; arderile de tot ale lor şi jertvele lor vor fi priimite pre jertvenicul Mieu, că casa Mea casă de rugăciune să va chema la toate neamurile”.
8 Zis-au Domnul, Cel ce adună pre cei râsipiţi a lui Israil, că: „Voiu aduna la el adunare”.
9 Toate fierile sălbatece, veniţi, mâncaţi, toate fierile pădurii!
10 Vedeţi că au orbit toţi, nu au cunoscut; toţi câni muţi sânt, care nu pot lătra, carii visază întru aşternut şi iubesc a dormita.
11 Şi ca nişte câni făr’ de ruşine cu sufletul, carii nu ştiu saţiul şi sânt răi, neştiind înţeleagerea, toţi au urmat căile sale, fieştecarele după pofta averilor de la marginile lui:
12 „Veniţi să bem vin şi să ne îmbătăm şi să fie această zi mâne mare mai mult foarte!”