1 Şi au zis Domnul cătră mine: „Ia ţie o hârtie noao, mare, şi scrie într-însa cu condeiu omenesc: «Fă degrab pradă dobânzilor».
2 Că au sosit, şi-Mi fă Mie mărturii oameni credincioşi, pre Uriia şi pre Zahariia, feciorul lui Varahie”.
3 Şi m-am apropiiat la prorociţă şi au luat în pântece şi au născut fiiu. Şi mi-au zis Domnul mie: „Cheamă numele lui: «Degrab pradă, curând jefuiaşte».
4 Pentru că mai înainte până ce va şti pruncul a chema pre tatăl său sau pre mumă-sa, va lua putearea Damascului şi prăzile Samariei înaintea împăratului asiriianilor”.
5 Şi au adaos Domnul a grăi încă mie, zicând:
6 „Că nu vrea norodul acesta apa Siloamului, carea curge lin, ci vrea să aibă pre Rasin şi pre fiiul lui Romelie împărat preste voi”.
7 Pentru aceaea, iată, Domnul va aduce preste voi apa râului cea tare şi multă, pre împăratul asiriianilor şi mărirea lui, şi să va sui în toată valea voastră şi va umbla preste tot zidul vostru.
8 Şi va lua din Iudeea pre omul carele va putea să râdice capul, sau va putea să săvârşească ceva; şi va fi tabăra lui, ca să umplă ţările tale.
9 „Cu noi easte Dumnezeu, înţăleageţi neamuri şi vă plecaţi. Auziţi până la marginea pământului, cei putearnici plecaţi-vă, că de vă veţi întări iarăşi, iarăşi veţi fi biruiţi.
10 Şi orice sfat veţi sfătui, râsipi-l-va Domnul, şi cuvântul carele veţi grăi nu va rămânea întru voi, că cu noi easte Dumnezeu!”
11 Aşea zice Domnul cu mână tare, să nu asculte de meargerea căii norodului acestuia, zicând:
12 „Ca nu cândva să zică, greu, pentru că tot orice zice norodul acesta greu easte, ci de frica lui să nu vă teameţi, nici să vă turburaţi.
13 Pre Domnul puterilor însuşi, pre Acela sfinţiţi şi de Acela vă teameţi, şi de vei nădăjdui într-Însul, Acela va fi ţie spre sfinţenie.
14 Şi nu vă veţi apropiia de El, ca de piiatra cea de sminteală, nici ca de piiatra cea de cădeare; iară casa lui Iacov, cei ce şed în Ierusalim în laţ şi în surpătură.
15 Pentru aceasta, vor slăbi mulţi dintr-înşii şi vor cădea şi să vor sfărâma şi să vor încurca şi să vor prinde oamenii, cei ce sânt întru întemeiare”.
16 Atunci să vor vădi cei ce pecetluiesc leagea, ca să nu înveaţe.
17 Şi va zice: „Aştepta-voiu pre Dumnezeu, Cel ce Şi-au întors faţa Sa de la casa lui Iacov, şi voiu nădăjdui întru Dânsul.
18 Iată, eu şi pruncii carii mi i-au dat Dumnezeu; şi vor fi seamne şi minuni în casa lui Israil de la Domnul Savaot, Cel ce lăcuiaşte în muntele Sionului”.
19 Şi de vor zice cătră voi: „Întrebaţi pre cei ce grăiesc din pântece şi pre cei ce strigă din pământ, carii grăiesc deşertăciuni, carii glăsuiesc din pântece!” „Au, doară, nu întreabă păgânul pre Dumnezeul său? Pentru ce întreabă pre cei morţi despre cei vii?”
20 Că leagea o au dat spre ajutoriu, ca să nu zică precum easte cuvântul acesta pentru care nu easte a da daruri pentru el.
21 Şi va veni asupra voastră foamete grea şi va fi deaca veţi flămânzi, vă veţi măhni şi veţi blăstăma pre boiari şi ceale părinteşti, şi vor căuta la ceriu, sus, şi pre pământ, jos, vor privi.
22 Şi, iată, năcaz, îmbulzală, scârbă şi nevoie şi întunearec, ca să nu vază; şi nu va lipsi cel ce va fi în năcaz până la o vreame.