1 Bătrânul, lui Gaie, iubitului, pre carele eu iubesc întru adevăr:
2 Iubite, mai întâiu de toate, poftesc ca întru toate să sporeşti şi să fii sânătos, precum sporeaşte sufletul tău.
3 Bucuratu-m-am foarte, după ce au venit fraţii şi au mărturisit de adevărul tău, precum tu întru adevăr umbli.
4 Mai mare bucurie decât aceasta nu am, când auz că fiii miei umblă întru adevăr.
5 Iubite, cu credinţă faci orice lucrezi cu fraţii şi cu cei străini,
6 Carii au mărturisit de dragostea ta înaintea adunării, pre carii bine faci că-i trimiţi înainte, cum e cu vrednicie lui Dumnezeu.
7 Că pentru numele Lui au ieşit, nimica luând de la păgâni.
8 Noi, dară, deatori sântem să priimim pre unii ca aceştia, ca împreună lucrători să fim adevărului.
9 Scris-am besearicii, ci Diotrefis, cel ce iubeaşte să le fie lor căpetenie, nu ne priimeaşte pre noi.
10 Pentru aceasta, de voiu veni, voiu pomeni lui faptele care le face cu cuvinte reale, ocărându-ne pre noi, şi, neîndestulat fiind cu aceastea, nici însuşi priimeaşte pre fraţii, şi pre cei ce vor îi opreaşte şi din besearică îi goneaşte.
11 Iubite, nu urma răul, ci binele. Cel ce face bine din Dumnezeu easte. Iară cel ce face rău nu au văzut pre Dumnezeu.
12 Lui Dimitrie s-au dat mărturie de la toţi şi de la însuşi adevărul, şi noi încă mărturisim şi ştiţi că mărturiia noastră adevărată easte.
13 Multe am avut a scrie, ci nu voiu cu cerneală şi cu condeiu să-ţi scriu ţie.
14 Ci am nădeajde că făr’ de zăbavă te voiu vedea şi vom grăi gură cătră gură.
15 Pace ţie, închină-să ţie priiatinii, închină-te priiatinilor, pre nume. Amin!