1 Ostenind cu sufletul mieu, suspinând, slobozi-voiu cătră El cuvintele meale, grăi-voiu, de amărăciunea sufletului mieu fiind cuprins.
2 Şi voiu zice cătră Domnul: «Nu mă învăţa a fi necredincios, şi pentru ce m-ai judecat aşea?
3 Au bine îţi easte Ţie de voiu face strâmbătate? Că nu bagi samă de lucrul mâinilor Tale, şi la sfatul celor necuraţi ai luat aminte.
4 A(u) cum veade muritoriul vezi? Au cum veade omul vei vedea?
5 Au omenească easte viiaţa Ta? Au anii Tăi, ca a bărbatului?
6 Că ai cercetat fărădeleagea mea, şi păcatele meale le-ai cercat.
7 Că ştii că nimic fără de leage n-am făcut, dară cine easte carele din mâinile Tale să scoată?
8 Mâinile Tale m-au zidit şi m-au făcut, după aceasta, mutându-Te, m-ai bătut.
9 Adu-Ţi aminte că din lut m-ai făcut şi iarăşi în pământ mă vei întoarce.
10 Au nu ca laptele m-ai muls? Şi m-ai închegat ca caşul?
11 Cu piiale şi cu carne m-ai îmbrăcat, şi cu oasă şi cu vine m-ai încleştat.
12 Şi viiaţă şi milă mi-ai dat mie, şi cercetarea Ta mi-au păzit duhul mieu.
13 Aceastea avându-le întru Tine, ştiu că toate le poţi, şi nimica nu easte Ţie cu neputinţă.
14 Că de voiu păcătui, mă vei păzi, şi de fărădeleagea mea nu m-ai făcut nevinovat.
15 Şi de voiu lucra fărădeleage, vai de mine, şi de voiu fi drept nu-mi pociu rădica capul, că sânt plin de fărădeleage.
16 Că mă prinzi ca un leu spre junghiiare, şi iarăşi mutându-Te, greu mă pierzi.
17 Înnoind asupra mea cercetarea mea, şi cu mânie mare Te-ai măniiat asupra mea şi ai adus preste mine ispită.
18 Pentru ce, dară, m-ai scos din pântece şi nu am murit? Şi ochiul pre mine să nu mă fie văzut.
19 Şi aş fi ca cum n-aş fi fost, pentru ce, dară, din pântece nu m-ai mutat în mormânt?
20 Sau au nu e puţină vreame a vieţii meale? Lasă-mă să mă odihnesc puţin.
21 Mai înainte de ce voiu mearge, de unde nu mă voiu mai întoarce.
22 În pământ întunecos şi înneguros, în pământul întunearecului celui veacinic, unde nu easte lumină, nici se veade viiaţă muritorilor»”.