1 Pieiu clătit de duh, şi mă rog să mă îngrop şi nu dobândesc.
2 Mă ostenesc rugându-mă, şi ce voiu face? Străinii mi-au furat averile.
3 Cine easte acesta? Cu mâna mea să se leage.
4 Că ai ascuns inima lor de înţelepciune, pentru aceaea nu vei înălţa pre ei.
5 Părţii să vor vesti reale, şi ochii s-au topit pentru fii.
6 Şi m-ai pus poveaste în neamuri şi râs m-am făcut lor.
7 Că s-au întunecat de mănie ochii miei, încungiurat sânt tare de cătră toţi.
8 Şi s-au mirat de aceasta drepţii, şi cel drept preste cel fără de leage să se rădice.
9 Şi să ţie cel credincios calea sa, şi cel curat cu mâinile să ia îndrăzneală.
10 Însă nu, ci toţi vă întăriţi şi veniţi, că nu voiu afla întră voi adevăr.
11 Zilele meale degrab au trecut şi s-au rupt închieturile inimii meale.
12 Noaptea mi-au pus în (loc) de zi, lumina s-au apropiiat de faţa întunearecului.
13 De voiu mai aştepta, iad casa mea va fi, şi în ceaţă s-au aşternut mie aşternutul.
14 Moartea o am chemat să-mi fie tată, şi putrăjunea să-mi fie mumă şi soră.
15 Unde, dar, încă mai easte mie nădeajde? Au bunătăţile meale le voiu vedea?
16 Au să vor pogorî cu mine în iad? Au cu toate odată în ţărână ne vom pogorî?”