1 Şi răspunzând Elius, au zis:
2 „De ce ai dus în judecată aceasta? Tu cine eşti, de ai zis: «Drept sânt înaintea Domnului?»
3 Că zice: «Ce voiu face de am păcătuit?»
4 Şi eu voiu răspunde ţie şi la tustrei priiatinii tăi:
5 «Caută la ceriu şi vezi, şi socoteaşte norii cât sânt de sus de tine.
6 De ai greşit, ce vei face, şi de-ai făcut şi multe fărădelegi, ce poţi face?
7 De vreame, dară, ce eşti drept, ce vei da Lui? Sau ce va lua din mâna ta?
8 Omului celui aseamenea ţie necredinţa ta, şi fiiului omului, dreptatea ta.
9 De mulţime asuprindu-să vor striga, vor ţipoti din braţul a multora».
10 Şi n-au zis: «Unde easte Dumnezeu, Cel ce m-au făcut pre mine şi au împărţit păzile nopţii,
11 Cel ce mă osăbeaşte de dobitoacele pământului şi de paserile ceriului?»
12 Acolo vor striga, şi nu voiu auzi, şi de sudalma celor răi.
13 Că ceale fără de cale nu voiaşte a le vedea Domnul, că însuşi Cel Atotţiitoriu veade pre cei ce fac fărădeleage, şi mă va mântui.
14 Şi te judecă înaintea Lui, de poţi pre El să-L lauzi, precum easte şi acum.
15 Că nu cercetează măniia Sa, şi nu au cunoscut greşealele foarte.
16 Şi Iov deşert au deşchis gura sa, întru neştiinţă înmulţeaşte cuvintele”.