4
1 Şi s-au întristat Iona cu întristare mare şi s-au turburat.
2 Şi s-au rugat Domnului şi au zis: „O, Doamne, au nu sânt aceastea cuvintele meale, care am grăit, încă fiind eu în pământul mieu?
3 Pentru aceasta, apucasăm mai înainte să fug la Tarsis, că am ştiut că Tu milostiv eşti şi îndurat, îndelung răbdătoriu şi mult milostiv şi-Ţi pare rău de răutăţi.
4 Şi acum, Stăpâne Doamne, ia sufletul mieu de la mine, că mai bine easte mie a muri decât a fi viu”.
5 Şi au zis Domnul cătră Iona: „Foarte te-ai supărat tu?”
6 Şi au ieşit Iona din cetate şi au şezut în preajma cetăţii şi şi-au făcut şie acolo umbrariu şi au şezut supt dânsul la umbră, până când va vedea ce va fi cetăţii.
7 Şi au poruncit Domnul Dumnezeu unei cucurbete şi au crescut preste capul lui Iona, ca să fie umbră deasupra capului lui şi să-l umbrească despre necazurile lui; şi s-au bucurat Iona pentru cucurbetă bucurie mare.
8 Şi au poruncit Dumnezeu unui viiarme a doao zi de dimineaţă şi au ros pre dedesupt cucurbeta şi s-au uscat.
9 Şi au fost după ce au răsărit soarele, au poruncit Dumnezeu unui vânt cald cu zăduf şi au lovit soarele preste capul lui Iona; şi slăbea şi nu mai trăgea nădeajde de sufletul său şi au zis: „Mai bine easte mie a muri decât a trăi”.
10 Şi au zis Domnul Dumnezeu cătră Iona: „Foarte te-ai măhnit tu pentru cucurbetă?” Şi au zis: „Foarte m-am măhnit, până la moarte”.
11 Şi au zis Domnul: „Tu nu te-ai îndurat de cucurbetă, pentru carea nu te-ai ostenit, nici o ai crescut pre ea, carea într-o noapte au crescut şi într-o noapte au perit.
12 Dară Eu cum să Mă îndur de Ninevi, cetatea cea mare, întru carea lăcuiesc mai mult decât o sută şi doaozeci de mii de oameni, carii nu-şi cunoştea dreapta sa, nici stânga sa, şi dobitoacele lor multe!”