1 Fraţii miei, nu cu aleagerea feaţelor să aveţi credinţa Domnului nostru Iisus Hristos, al măririi.
2 Că de va întra în adunarea voastră vreun om având inel de aur, în haină luminoasă, şi va întra şi vreun sărac, în haină proastă,
3 Şi de veţi căuta la cel ce poartă haină luminoasă şi veţi zice lui: „Tu şezi aici bine!” şi săracului de veţi zice: „Tu stăi acolo!”, sau: „Şezi aici supt aşternutul picioarelor meale!”,
4 Şi nu vă luoaţi sama între voi şi v-aţi făcut judecători de gânduri reale,
5 Auziţi, fraţii miei cei iubiţi: Au nu au ales Dumnezeu pre săracii lumii aceştiia, bogaţi în credinţă şi moşteani împărăţiei carea o au făgăduit celor ce-L iubesc pre El?
6 Iară voi aţi defăimat pre cel sărac! Au nu bogaţii vă asupresc pre voi şi aceia vă trag pre voi la judecăţi?
7 Au nu aceia hulesc numele cel bun, care s-au chemat preste voi?
8 Însă de pliniţi leagea cea împărătească după Scriptură: „Să iubeşti pre vecinul tău ca însuţi pre tine”, bine faceţi.
9 Iară de vă uitaţi la faţă, păcat faceţi, Mateiu fiind mustraţi de leage ca nişte călcători de leage.
10 Că oricine va păzi toată leagea şi va greşi întru una s-au făcut tuturor vinovat.
11 Că Cel ce au zis: „Să nu curveşti” au zis şi: „Să nu ucizi”. Că, de nu curveşti, iară ucizi, te-ai făcut călcătoriu legii.
12 Aşea să grăiţi şi aşea să faceţi, precum prin leagea slobozeniei vă veţi judeca.
13 Că judecata făr’ de milă easte celui ce nu face milă şi să laudă mila asupra judecăţii.
14 Ce folos easte, fraţii miei, de ar zice cineva că are credinţă, iară fapte nu are? Au poate credinţa să-l mântuiască pre el?
15 Că de va fi fratele sau sora goli şi lipsiţi de hrana cea de toate zilele,
16 Şi ar zice lor cineva dintre voi: „Meargeţi cu pace, încălziţi-vă şi vă săturaţi” şi nu le-ar da lor ceale de treabă trupului, ce folos ar fi?
17 Aşea şi credinţa, deaca nu are fapte, moartă easte întru sine.
18 Ci va zice cineva: „Tu ai credinţă, iară eu am fapte; arată-mi credinţa ta din faptele tale şi eu ţie voiu arăta, din faptele meale, credinţa mea”.
19 Tu crezi că Dumnezeu unul easte? Bine faci; şi dracii cred şi să cutrămură.
20 Vei, dară, să ştii, o, oame deşearte, că credinţa fără de fapte moarte easte?
21 Avraam, părintele nostru, au nu s-au îndreptat din fapte, înălţind pre Isaac, fiiul său, pre jertvenic?
22 Vezi, dară, că credinţa lucra dimpreună cu faptele lui şi din fapte s-au plinit credinţa.
23 Şi s-au plinit Scriptura ce zice: „Şi au crezut Avraam lui Dumnezeu şi s-au socotit lui spre dreptate” şi „priiatin al lui Dumnezeu” s-au chemat.
24 Vedeţi, dară, că din fapte să îndreptează omul, iară nu numai din credinţă.
25 Aşijderea şi Raav, curva, au nu din fapte s-au îndreptat, priimind ispititori şi pre altă cale scoţindu-i?
26 Că precum trupul făr’ de suflet mort easte, aşea şi credinţa făr’ de fapte moartă easte.