1 Deci, Iisus, mai înainte de Paşti cu şease zile, au venit înVitaniia, unde era Lazar, cel ce murisă, pre carele l-au înviiat din morţi.
2 Şi au făcut Lui acolo cină şi Marta slujiia. Iară Lazar era unul din cei ce şedea cu Dânsul.
3 Iară Mariia, luând o litră de mir de nard curat, de mult preţ, au uns picioarele lui Iisus şi au şters cu părul său picioarele Lui. Iară casa s-au umplut de mirosul mirului.
4 Deci, au zis unul din ucenicii Lui, Iuda, a lui Simon din Iscariot, carele era să-L vânză pre El:
5 „Pentru ce acest mir nu s-au vândut cu trei sute de dinari şi să se fie dat săracilor?”
6 Şi au zis aceasta, nu pentru că, doară, de săraci era grije lui, ci pentru că era fur şi pungă avea, şi ce să punea într-însa purta.
7 Şi au zis Iisus: „Lasă-o pre dânsa, spre zioa îngropării Meale au păzit aceasta.
8 Că pre săraci pururea aveţi cu voi, iară pre Mine nu Mă aveţi pururea”.
9 Şi au înţăles norod mult din jidovi că acolo easte. Şi au venit, nu pentru Iisus nu-mai, ci ca să vază şi pre Lazar, pre carele-l înviiasă din morţi.
10 Iară s-au sfătuit arhiereii ca şi pre Lazar să-l uciză.
11 Căci mulţi pentru el mergea, din jidovi, şi credea în Iisus.
12 Iară a doao zi, norod mult, carele venisă la praznic, auzind că vine Iisus în Ierusalim,
13 Au luat stâlpări de finic şi au ieşit întru întimpinarea Lui şi striga: „Osana! Bine e cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului, Împăratul lui Israil!”
14 Şi, aflând Iisus un mânz de asină, au şezut pre el, cum easte scris:
15 „Nu te teame, fata Sionului, că, iată, Împăratul tău vine şezind pre mânzul asinei”.
16 Iară aceastea nu le-au cunoscut ucenicii Lui mai înainte, ci după ce S-au proslăvit Iisus, atunci şi-au adus aminte că aceastea era pentru El scrise şi aceastea I-au făcut Lui.
17 Deci, mărturisea norodul, carele era cu El când pre Lazar l-au strigat din mormânt şi l-au sculat din morţi.
18 Pentru aceaea L-au şi întimpinat pre El norodul, că au auzit că El făcusă această minune.
19 Iară fariseii au zis întru sine: „Vedeţi că nimica nu folosim! Iată, toată lumea după El mearge”.
20 Şi era oarecarii elini din cei ce să suisă ca să se închine în zioa de praznic.
21 Deci, aceştia au venit la Filip, carele era din Vitsaida Galileii, şi l-au rugat pre el, zicând: „Doamne, voim să vedem pre Iisus”.
22 Venit-au Filip şi au zis lui Andreiu. Şi iarăşi Andreiu şi Filip au grăit lui Iisus.
23 Iară Iisus au răspuns lor, zicând: „S-au apropiiat ceasul ca să Se proslăvească Fiiul Omenesc.
24 Amin, amin zic voao, grăunţul de grâu, de nu putrezeaşte căzind în pământ, numai el sângur rămâne. Iară de putrezeaşte, multă roadă aduce.
25 Cel ce-şi iubeaşte sufletul său piiarde-l-va. Şi cel ce-şi uraşte sufletul său în lumea aceasta, în viiaţa veacilor îl va păzi.
26 De-Mi slujeaşte cineva Mie, să vie după Mine, şi unde voiu fi Eu, acolo va fi şi sluga Mea. Şi cine-Mi va sluji Mie, cinsti-l-va pre el Tatăl.
27 Acum, sufletul Mieu s-au turburat şi ce voiu zice? Părinte, izbăveaşte-Mă de ceasul acesta! Ci pentru aceasta am venit la ceasul acesta.
28 Părinte, proslăveaşte numele Tău!” Deci, au venit glas din ceriu: „Şi L-am proslăvit, şi iară-L voiu proslăvi”.
29 Iară norodul, carele sta şi auziia, zicea: „Tunet fu!” Alţii zicea: „Îngerul au grăit Lui!”
30 Răspuns-au Iisus şi au zis: „Nu pentru Mine au fost glasul acesta, ci pentru voi.
31 Acum easte judecata lumii aceştiia. Acum domnul lumii aceştiia să va scoate afară.
32 Şi Eu, de Mă voiu înălţa de pre pământ, pre toţi voiu trage la Mine”.
33 (Şi aceastea zicea, însemnând cu ce moarte era să moară).
34 Răspuns-au Lui norodul: „Noi am auzit din Leage că Hristos rămâne în veaci; şi cum zici Tu că trăbuiaşte să Se înalţă Fiiul Omenesc? Cine easte acela, Fiiul Omenesc?”
35 Deci, au zis Iisus lor: „Încă puţină vreame Lumina cu voi easte. Umblaţi până aveţi Lumină, ca pre voi întunearecul să nu vă cuprinză şi cel ce umblă întru întunearec nu ştie unde mearge.
36 Până aveţi Lumină, creadeţi în Lumină, ca să fiţi fiii Luminei”. Aceastea au grăit Iisus şi S-au dus şi S-au ascuns de ei.
37 Şi atâtea seamne făcând El înaintea lor, nu au crezut într-Însul.
38 Ca să se plinească cuvântul lui Isaiia, prorocul, carele au zis: „Doamne, cine au crezut auzului nostru? Şi braţul Domnului cui s-au arătat?”
39 Pentru aceaea nu putea creade, că iară au zis Isaiia:
40 „Orbit-au ochii lor şi au întărit inima lor, ca să nu vază cu ochii şi să nu înţăleagă cu inima. Şi să se întoarcă şi să-i vindec pre ei”.
41 Aceastea au zis Isaiia, când au văzut mărirea Lui şi au grăit de El.
42 Însă şi din boiari mulţi au crezut întru El, ci pentru farisei nu mărturisea, ca să nu-i scoaţă din sinagoga;
43 Că au iubit mărirea oamenilor mai mult decât mărirea lui Dumnezeu.
44 Iară Iisus au strigat şi au zis: „Cel ce creade întru Mine nu creade întru Mine, ci întru Cel ce M-au trimis pre Mine.
45 Şi cel ce Mă veade pre Mine veade pre Cel ce M-au trimis pre Mine.
46 Eu Lumină în lume am venit, ca tot cel ce creade întru Mine întru întunearec să nu rămâie.
47 Şi, de va auzi cineva cuvintele Meale şi nu va creade, Eu nu-l voiu judeca pre el; că nu am venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea.
48 Cel ce să leapădă de Mine şi nu priimeaş-te cuvintele Meale are pre cel ce judecă pre el: cuvântul, care l-am zis, acela va judeca pre el în zioa cea de apoi.
49 Că Eu de la Mine nu am grăit, ci Tatăl, Carele M-au trimis, Acela Mi-au dat poruncă ce să zic şi ce să grăiesc.
50 Şi ştiu că porunca Lui viiaţă veacinică easte. Deci, ceale ce grăiesc Eu, precum Mi-au zis Mie Tatăl, aşea le grăiesc”.