1 Arătatu-mi-au mie Domnul doao coşniţe de smochine stând în preajma feaţii besearicii Domnului, după ce au înstrăinat Navohodonosor, împăratul Vavilonului, pre Iehoniia, feciorul lui Ioachim, împăratul lui Iuda, şi pre boiari şi pre meşteri şi pre cei legaţi şi pre cei bogaţi din Ierusalim şi i-au adus pre ei în Vavilon;
2 O coşniţă de smochine, bune foarte, ca smochinele ceale timpurie, şi coşniţa a doao de smochine, reale foarte, care nu să vor mânca, pentru răutatea lor.
3 Şi au zis Domnul cătră mine: „Ce vezi, Ieremie?” Şi am zis: „Smochine; smochinele ceale bune bune-s foarte, şi ceale reale reale-s foarte, care nu să vor mânca pentru răutatea lor”.
4 Şi au fost cuvântul Domnului cătră mine, zicând:
5 „Aceastea zice Domnul Dumnezeul lui Israil: «Ca smochinele ceale bune aceastea, aşea voiu cunoaşte pre cei înstrăinaţi a lui Iuda, pre carii i-am trimis din locul acesta în pământul haldeilor spre bunătăţi.
6 Şi voiu întări ochii Miei spre ei întru bunătăţi şi-i voiu aşeza pre ei în pământul acesta spre bunătăţi şi de iznov voiu zidi pre ei şi nu voiu surpa pre ei, şi voiu sădi pre ei şi nu-i voiu zmulge.
7 Şi voiu da lor inimă, ca să Mă ştie pre Mine, că eu sânt Domnul şi ei vor fi Mie norod şi Eu voiu fi lor Dumnezeu, pentru că să vor întoarce cătră Mine din toată inima lor.
8 Şi ca smochinele ceale reale, care nu se vor mânca pentru răutatea lor, aceastea zice Domnul, aşea voiu da pre Sedechiia, împăratul lui Iuda, şi pre deregătorii lui, şi rămăşiţa Ierusalimului, pre cei rămaşi în pământul acesta şi pre cei ce lăcuiesc în Eghipt.
9 Şi-i voiu da pre ei spre râsipire la toate împărăţiile pământului, şi vor fi spre ocară şi spre pildă şi spre ură şi spre blăstăm în tot locul unde voiu scoate pre ei.
10 Şi voiu trimite la ei foamete şi moarte şi sabie, până ce să vor sfârşi din pământul care l-am dat lor»”.