1 Şi au căzut groaza şi frica lui preste toţi cei ce lăcuia pre lângă mare, carii era în Sidon şi în Tir, şi preste cei ce lăcuia în Sur şi în Ochina, şi preste toţi cei ce lăcuia în Iemnaan.
2 Şi cei ce lăcuia în Azot şi în Ascalon s-au temut de el foarte. Şi au trimis la el soli cu cuvinte de pace, zicând:
3 „Iată, noi, slugile lui Navohodonosor, împăratului celui mare, sântem înaintea ta, fă cu noi, cum easte plăcut feaţii tale.
4 Iată, odăile noastre şi tot locul nostru şi tot câmpul grânelor şi turmele şi cirezile şi toate stânele sălaşurilor noastre aproape sânt, înaintea feaţii tale sânt, fă ce-ţi place ţie.
5 Iată, şi cetăţile noastre şi cei ce lăcuiesc întru eale robii tăi sânt! Venind, fă cu eale precum să pare bine înaintea ochilor tăi!”
6 Şi s-au dus bărbaţii la Olofern şi i-au spus lui după cuvintele aceastea.
7 Şi s-au pogorât spre marginea mării, el şi putearea lui, şi au pus pază în cetăţile ceale înalte.
8 Şi au luat dintru dânşii bărbaţi aleşi de ajutoriu şi l-au priimit pre el ei, şi tot împregiurul ţării lor cu cununi şi cu hore şi cu tâmpene.
9 Şi au stricat toate hotărăle lor şi desişurile lor le-au tăiat.
10 Şi avea el poruncă să piiarză de tot pre toţi dumnezeii pământului, ca numai lui Navohodonosor singur să se închine, şi toate neamurile şi toate limbile lor să-l chiiame pre el dumnezeu.
11 Şi venind în faţa ezdrileanilor aproape de Doteea, care loc e în preajma Herestreului celui mare al Iudeii, au tăbărât întră Gheva şi întră cetatea Schiitilor, şi au fost acolo o lună de zile, ca să adune acolo toată plinirea puterii sale.