1 Şi au zis Ilie, prorocul cel din Tezvanul Galaadului, cătră Ahaav: „Viu e Domnul Dumnezeul puterilor, Dumnezeul lui Israil, Căruia Îi stau înainte, de va fi întru anii aceştia roao şi ploaie, fără numai prin cuvântul gurii meale”.
2 Şi au fost cuvântul Domnului cătră Ilie, zicând:
3 „Mergi de aici spre răsărituri şi te ascunde la părăul lui Horat, carele easte în preajma feaţii Iordanului.
4 Şi va fi, vei bea din pârău apă, şi corbilor am poruncit să te hrănească acolo”.
5 Şi au mers şi au făcut Ilie după cuvântul Domnului, şi au şezut la părăul lui Horat, în preajma feaţii Iordanului.
6 Şi corbii aducea lui pâine dimineaţa şi carne seara, şi din părău bea apă.
7 Şi au fost după câteva zile, au săcat părăul, pentru că nu era ploaie pre pământ.
8 Şi au fost cuvântul Domnului cătră Ilie, zicând:
9 „Scoală-te şi mergi în Sareta Sidonului, şi vei lăcui acolo, că, iată, am poruncit unii muieri văduve să te hrănească”.
10 Şi s-au sculat şi au mers în Sareta, şi au venit la poarta cetăţii, şi, iată, acolo, o muiare văduvă aduna leamne, şi au strigat Ilie în urma ei şi au zis ei: „Adu-mi puţintea apă într-un vas să beau!”
11 Şi au mers să ia şi au strigat în urma ei Ilie, şi au zis: „Adu-mi şi o bucată de pâine în mâna ta şi o voiu mânca”. Şi au zis muiarea:
12 „Viu e Domnul Dumnezeul mieu de easte la mine azimă de pâine, fără numai o mână de făină într-o vadră şi puţintel untdelemn într-un urcior, şi, iată, eu adun vro doao lemnişoare, şi voiu mearge şi voiu face aceasta mie şi fiilor miei, şi vom mânca şi vom muri”.
13 Şi au zis cătră dânsa Ilie: „Cutează, întră şi fă după cuvântul tău, ci să-mi faci întâiu mie de acolo o azimă mică şi să-mi aduci, iară ţie şi feciorilor tăi vei face mai pre urmă.
14 Că aceastea zice Domnul Dumnezeul lui Israil: «Vadra de făină nu va scădea şi urciorul de untdelemn nu să va împuţina pănă la zilele întru care va da Domnul ploaie pre pământ”.
15 Şi au mers muiarea şi au făcut după cuvântul lui Ilie, şi i-au dat lui şi au mâncat el şi ea şi feciorii ei.
16 Şi vadra de făină n-au scăzut, şi urciorul cu untdelemn nu s-au împuţinat, după cuvântul Domnului, Cel ce au grăit prin mâna lui Ilie.
17 Şi au fost după aceasta, s-au bolnăvit feciorul muierii stăpânei casii şi au fost boala lui tare foarte pănă ce n-au rămas într-însul duh.
18 Şi au zis cătră Ilie: „Ce e mie şi ţie, omul lui Dumnezeu? Ai întrat la mine să pomeneşti păcatele meale şi să omori pre fiiul mieu?”
19 Şi au zis Ilie cătră muiare: „Dă-mi pre fiiul tău!” Şi l-au luat pre dânsul din braţăle ei şi l-au suit în foişor unde lăcuia el, şi l-au pus pre el pre patul său.
20 Şi au strigat Ilie cătră Domnul şi au zis: „Vai, mie, Doamne, mărturiia văduvei la carea eu lăcuiesc, Tu o ai scârbit de ai omorât pre fiiul ei?”
21 Şi au suflat preste prunc de trei ori şi au strigat cătră Domnul şi au zis: „Doamne Dumnezeul mieu, să se întoarcă sufletul pruncului acestuia într-însul”.
22 Şi s-au făcut aşea, şi s-au întors sufletul pruncului într-însul şi au strigat pruncul.
23 Şi l-au pogorât pre dânsul din foişor în casă şi l-au dat pre el maicii lui, şi au zis Ilie cătră dânsa: „Vezi că viu easte fiiul tău!”
24 Şi au zis muiarea cătră Ilie: „Iată, am cunoscut că omul lui Dumnezeu eşti tu, şi cuvântul Domnului în gura ta, adevărat”.