1 Şi s-au întărit împărăţiia în mâna lui Solomon, şi s-au făcut Solomon ginere lui Faraon, împăratului Eghiptului, şi au luat Solomon fata lui Faraon şi o au băgat în cetatea lui David până ce au sfârşit el a zidi casa sa, şi Casa Domnului întâiu, şi zidul împrejurul Ierusalimului, primpregiur.
2 Iară norodul tămâia întru ceale înalte, pentru că nu să zidisă casă numelui Domnului până acum.
3 Şi au iubit pre Domnul Solomon, umblând întru poruncile lui David, tatălui său, numai cât în ceale înalte făcea jertvă şi tămâia.
4 Şi s-au sculat împăratul şi au mers în Gavaon să facă jertvă acolo, că era foarte înalt şi mare, o mie de arderi de tot au dus Solomon pre jertvenic în Gavaon.
5 Şi s-au arătat Domnul lui Solomon noaptea şi au zis Domnul cătră Solomon: „Ceare vreo cearere ţie!”
6 Şi au zis Solomon: „Tu ai făcut cu robul Tău, David, tatăl mieu, milă mare, de au petrecut înaintea Ta întru adevăr şi întru dreptate, şi cu inimă dreaptă spre Tine, şi i-ai păzit lui această milă mare, să dai pre fiiul lui pre scaonul lui, precum easte astăzi.
7 Şi acum, Doamne Dumnezeul mieu, Tu ai dat pre robul Tău în locul lui David, tatălui mieu, şi eu sânt prunc mic, şi nu ştiu ieşirea mea şi întrarea mea.
8 Şi robul Tău e în mijlocul norodului Tău, carele l-ai ales norod mult, care nu să poate număra şi spune de mulţime?
9 Şi să dai robului Tău inimă a auzi şi a judeca norodul Tău întru dreptate, ca să cunoască întră bine şi întră rău, că cine va putea să judece pre acest norod greu al Tău?”
10 Şi au plăcut cuvântul înaintea Domnului, că au cerut Solomon cuvântul acesta.
11 Şi au zis Domnul cătră el: „Pentru că ai cerut de la Mine cuvântul acesta şi n-ai cerut zile multe, şi n-ai cerut avuţie, nici ai cerut sufletul vrăjmaşilor tăi, ci ai cerut înţălepciune, ca să ştii face judecată,
12 Iată, am făcut după cuvântul tău şi, iată, am dat ţie inimă înţăleaptă şi înţălegătoare, mai înainte de tine n-au fost om ca tine, şi după tine nu să va scula aseamenea ţie.
13 Şi ceale ce n-ai cerut am dat ţie, şi avuţie şi mărire, atâta cât n-au fost om aseamenea ţie întru împăraţi în toate zilele tale.
14 Şi de vei umbla în calea Mea, să păzăşti poruncile Meale şi învăţăturile Meale, precum au umblat David, tatăl tău, voiu înmulţi şi zilele tale”.
15 Şi s-au deşteptat Solomon şi au cunoscut că easte vis, şi s-au sculat şi au mers în Ierusalim, şi au stătut înaintea feaţii jertvenicului împrejurul feaţii sicriiului legii Domnului în Sion, şi au adus arderi de tot şi au făcut de pace, şi au făcut ospăţ mare şie şi tuturor slugilor sale.
16 Atunci au venit doao muieri curve la împăratul şi au stătut înaintea lui.
17 Şi au zis o muiare: „Întru mine, doamne al mieu, eu şi muiarea aceasta am lăcuit într-o casă şi am născut într-o casă.
18 Şi au fost a treia zi după ce am născut eu, au născut şi muiarea aceasta, şi eram numai noi amândoao, iară altul, afară de noi amândoao, n-au fost în casă.
19 Şi au murit pruncul muierii aceştiia noaptea, că au adormit preste el.
20 Şi s-au sculat la miiazănoapte şi au luat pruncul mieu din braţăle meale, şi roaba ta durmea, şi l-au culcat în sinul său şi pruncul său cel mort l-au culcat în sânul mieu.
21 Şi m-am sculat dimineaţa să-mi aplec pruncul mieu şi el era mort, şi, iată, m-am uitat bine la el dimineaţa, şi nu au fost fiiul mieu pre carele eu l-am născut”.
22 Şi au zis muiarea ceaealaltă: „Ba, ci fiiul mieu e cel viu, iară fiiul tău cel mort”. Şi au grăit înaintea împăratului.
23 Şi au zis împăratul cătră eale: „Tu zici că: «Fiiul cel viu easte al mieu şi cel mort easte fiiul tău», iară tu zici: «Ba, ci cel viu easte fiiul mieu şi cel mort fiiul tău»”.
24 Şi au zis împăratul: „Luaţi o sabie şi o aduceţi la mine”. Şi adusără sabiia înaintea împăratului.
25 Şi au zis împăratul: „Tăiaţi în doao pre pruncul cel viu carele suge, şi daţi jumătate din el muierii aceştiia, iară ceaealaltă jumătate o daţi muierii ceialalte”.
26 Şi au răspuns muiarea a căriia era fiiul cel viu, şi au zis cătră împăratul că i să turburasă pântecile pentru fiiul său, şi au zis: „Întru mine, doamne, daţi ei pruncul, numai cu moarte să nu-l omorâţi”. Iară ceaealaltă au zis: „Nici al mieu, nici al ei să nu fie, împărţiţi-l”.
27 Şi au răspuns împăratul şi au zis: „Daţi pruncul cel viu muierii ceii ce au zis: «Daţi-l ei, numai cu moarte să nu-l omorâţi», că aceasta easte muma lui”.
28 Şi au auzit tot Israilul judecata aceasta carea au judecat împăratul, şi s-au temut de faţa împăratului, că au văzut că înţălepciunea lui Dumnezeu e întru el ca să facă îndreptare.