1 Şi, întrând, trecea prin Ierihon.
2 Şi, iată, un om, anume Zaheiu, şi acesta era mai-mare vameşilor şi era bogat.
3 Şi căuta să vază pre Iisus cine easte şi nu putea de norod, că era mic de stat.
4 Şi, alergând înainte, s-au suit într-un arbure ca să-L vază pre El, că pre acolo era să treacă.
5 Şi, deaca au venit la locul acela, căutând Iisus, l-au văzut pre el şi au zis cătră el: „Zaheie, grăbeaşte de te pogoară, că astăzi în casa ta mi să cade să rămâiu”.
6 Şi, grăbindu-să, s-au pogorât şi l-au primit pre Dânsul, bucurându-să.
7 Şi, văzând toţi, cârtea, zicând că: „La un om păcătos au întrat să sălăşluiască?”
8 Iară Zaheiu, stând, au zis cătră Domnul: „Iată, jumătate de avuţiia mea, Doamne, o dau săracilor şi, de am năpăstuit pre cineva cu ceva, întorc împătrat”.
9 Zis-au cătră el Iisus că: „Astăzi s-au făcut mântuire casii aceştiia, pentru că şi acesta fiiul lui Avraam easte.
10 Că au venit Fiiul Omenesc să caute şi să mântuiască pre cel ce era perit”.
11 Şi, auzind ei aceastea, au adaos a zice o pildă, pentru că era aproape de Ierusalim şi li să părea lor că numaidecât să va arăta împărăţiia lui Dumnezeu.
12 Drept aceaea, au zis: „Un om de bun neam au mers într-o ţară depărtată să-şi ia lui împărăţie şi să se întoarcă.
13 Şi, chemând zeace slugi ale sale, le-au dat lor zeace talanţi şi au zis cătră ei: «Negoţetoriţi până voiu veni».
14 Iară cetăţeanii lui urâea pre el şi au trimis solie după el, zicând: «Nu vom pre acesta să împărăţească preste noi».
15 Şi au fost când s-au întors el, luând împărăţiia, au zis să chiiame pre slugile acealea cărora dedeasă argintul, ca să ştie cine ce au neguţătorit».
16 Şi au venit cel dintâiu, zicând: «Doamne, talantul tău au agonisit zeace talanţi».
17 Şi i-au zis lui: «Bine, slugă bună, pentru că întru puţin ai fost credincios, să aibi puteare preste zeace cetăţi».
18 Şi au venit al doilea, zicând: «Doamne, talantul tău a făcut cinci talanţi».
19 Şi au zis şi aceluia: «Şi tu fii preste cinci cetăţi».
20 Şi altul au venit, zicând: «Doamne, iată talantul tău, care l-am ţinut legat în măhramă,
21 Că m-am temut de tine, pentru că om iute eşti: iai ce nu ai pus şi seaceri ce nu ai semănat».
22 Şi au zis lui: «Din gura ta te voiu judeca, slugă rea. Ştiut-ai că eu sânt om iute, luând ce nu am pus şi săcerând ce nu am semănat.
23 Dară pentru ce nu ai dat argintul mieu negoţătorilor şi, viind eu, la-ş fi cerut cu dobândă?»
24 Şi celor ce sta de faţă le-au zis: «Luaţi de la el talantul şi-l daţi celui ce are zeace talanţi».
25 Şi au zis lui: «Doamne, acela are zeace talanţi».
26 «Că zic voao că tot celui ce are dai-să-va, iar de la cel ce nu are şi ce are lua-să-va de la el.
27 Însă pre vrăjmaşii miei, aceia carii nu au vrut să împărăţesc eu preste ei, aduceţi-i încoace şi-i tăiaţi înaintea mea»”.
28 Şi, aceastea zicând, mergea înainte, suindu-să în Ierusalim.
29 Şi au fost când Să apropiia El de Vitfaghi şi de Vitania, cătră muntele care să chiiamă al Maslinilor, trimis-au doi din ucenicii Săi,
30 Zicând: „Meargeţi în satul cel dinaintea voastră, în care, întrând, veţi găsi un mânz legat, pre care nimene dintru oameni, niciodată, nu au şezut. Dezlegaţi-l şi-l aduceţi.
31 Şi, de va întreba cineva pre voi: «Pentru ce-l dezlegaţi?», aşea ziceţi lui, că «Domnului trăbuiaşte»”.
32 Şi, mergând trimişii, au aflat cum zisease lor.
33 Şi, dezlegând ei mânzul, zis-au stăpânii lui cătră ei: „Ce dezlegaţi mânzul?”
34 Iar ei au zis că: „Domnului trebuiaşte”.
35 Şi l-au adus pre El la Iisus şi, aruncân-du-şi veşmintele sale pre mânz, au pus pre Iisus deasupra.
36 Şi, mergând El, aşternea veşmintele Sale pre cale.
37 Şi, apropiindu-Să El la pogorârea Muntelui Maslinilor, au început toată mulţimea ucenicilor, bucurându-să, a lăuda pre Dumnezeu cu glas mare, pentru toate puterile care le văzusă,
38 Zicând: „Binecuvântat e Împăratul cel ce vine întru numele Domnului! Pace în ceriu şi mărire întru cei de sus!”
39 Şi oarecarii farisei din norod au zis cătră El: „Învăţătoriule, ceartă-Ţi ucenicii”.
40 Şi, răspunzind, au zis lor: „Zic voao că, de vor tăcea aceştia, pietrile vor striga”.
41 Şi, deaca S-au apropiiat, văzind cetatea, au plâns de dânsa,
42 Zicând că: De ai fi priceput şi tu, întru această zi a ta, ceale ce sânt spre pacea ta! Iar acum s-au ascuns de la ochii tăi.
43 Că vor veni zile spre tine şi vor pune vrăjmaşii tăi şeanţ împregiurul tău şi te vor încungiura şi te vor îmbulzi de toate părţile.
44 Şi te vor face aseamenea cu pământul şi pre fiii tăi întru tine şi nu vor lăsa întru tine piiatră pre piiatră, pentru că nu ai cunoscut vreamea cercetării tale”.
45 Şi, întrând în besearică, au început a scoate pre cei ce vindea într-însa şi cumpăra,
46 Zicând lor: „Scris easte: «Casa Mea casă de rugăciune easte»; iar voi o aţi făcut peşteră tălharilor”.
47 Şi era învăţind în toate zilele în besearică. Iară arhiereii şi cărturarii şi bătrânii norodului căuta pre El să L piiarză.
48 Şi nu afla ce-I vor face, că tot norodul să ţinea de El, ascultându-L pre Dânsul.