1 Şi, după ce au plinit toate cuvintele Sale, au întrat în Capernaum.
2 Iară sluga unui sutaş, fiind bolnav, era să moară, carele era la dânsul de cinste.
3 Şi, auzind de Iisus, au trimis la Dânsul bătrânii jidovilor, rugându-L ca să vie să mântuiască sluga Lui.
4 Iară ei, venind la Iisus, L-au rugat pre Dânsul cu deadinsul, zicând că: „Easte vreadnic ca să-i dai lui aceasta,
5 Că iubeaşte neamul nostru şi sinagoga el o au zidit noao”.
6 Iară Iisus mergea cu dânşii şi, când nu era departe de casă, au trimis la Dânsul sutaşul priiateni, zicându-i: „Doamne, nu Te osteni, că nu sânt vreadnic ca să întri supt acoperemântul mieu.
7 Pentru aceaea, nici pre mine nu m-am socotit vreadnic a veni la Tine. Ci zi numai cu cuvântul şi să va tămădui sluga mea.
8 Că şi eu sânt om rânduit supt deregătorie, şi având supt mine slujitori, şi zic acestuia: «Mergi», şi mearge, şi altuia: «Vino», şi vine. Şi slugii meale: «Fă aceasta», şi face”.
9 Iară Iisus, auzind aceastea, S-au mirat de el şi, întorcându-Să, au zis cătră norodul care mergea după Dânsul: „Grăiesc voao, nici în Israil nu am aflat atâta credinţă”.
10 Şi, întorcându-să trimişii acasă, au aflat pre sluga cea bolnavă sănătoasă.
11 Şi au fost după aceaea, mergea întru o cetate, carea să chema Nain, şi cu Dânsul mergea şi ucenicii Lui mulţi şi norod mult.
12 Iară deacă s-au apropiiat de porţile cetăţii, iată, scotea pre un mort, fiiu unul născut al maicii lui, şi aceaea era văduvă, şi norod mult din cetate cu dânsa.
13 Şi, văzindu-o pre dânsa Domnul, I s-au făcut milă de ea şi i-au zis ei: „Nu plânge”.
14 Şi, mergând, S-au atins de pat (iară cei ce-l ducea au stătut) şi au zis: „Tinărule, ţie zic, scoală!”
15 Şi au şezut mortul şi au început a grăi şi l-au dat pre dânsul mumei lui.
16 Şi au luat frică pre toţi şi mărea pre Dumnezeu, zicând că: „Proroc mare S-au sculat întru noi şi cum au cercetat Dumnezeu pre oamenii Săi”.
17 Şi au ieşit cuvântul acesta de El, în toată Iudeea şi în toată laturea.
18 Şi au vestit lui Ioan ucenicii lui de toate aceastea.
19 Şi, chemând pre doi oarecarii din ucenicii săi, Ioan i-au trimis la Iisus, zicând: „Oare Tu eşti Cel ce vine, au pre altul vom aştepta?”
20 Şi, venind la Iisus bărbaţii aceia, au zis: „Ioan Botezătoriul ne-au trimis pre noi la Tine, zicând: «Oare Tu eşti Cel ce vine, au pre altul vom aştepta?»”
21 Întru acel ceas, au tămăduit pre mulţi de boale şi de rane şi de duhuri reale, şi au dat vedeare multor orbi.
22 Şi, răspunzind, Iisus au zis lor: „Meargeţi şi spuneţi lui Ioan ce aţi văzut şi ce aţi auzit: că orbii văd, şchiopii umblă, leproşii să curăţesc, surzii aud, morţii să scoală, săracilor bine să vesteaşte.
23 Şi fericit easte cel ce nu să va sminti întru Mine”.
24 Iară după ce s-au dus ucenicii lui Ioan, au început a grăi cătră norod de Ioan: „Ce aţi ieşit să vedeţi în pustie? Au, doară, trestie clătită de vânt?
25 Dară ce aţi ieşit să vedeţi? Au, doară, om îmbrăcat în haine moi? Iată, cei ce sânt în haine scumpe şi întru desfătări în casele împărăteşti sânt.
26 Dară ce aţi ieşit să vedeţi? Au proroc? Adevăr zic voao: şi mai mult decât proroc,
27 Că acesta easte, de carele easte scris: «Iată, Eu trimiţ îngerul Mieu înaintea feaţii Tale, carele va găti calea Ta, înaintea Ta».
28 Că zic voao: Mai mare proroc întru cei născuţi din muieri decât Ioan Botezătoriul, nimene nu easte; iară cel mai mic întru împărăţiia lui Dumnezeu mai mare decât el easte”.
29 Şi, auzind tot norodul, şi vameşii, drept L-au mărturisit pre Dumnezeu, botezindu-să cu botezul lui Ioan.
30 Iară fariseii şi legiuitorii au lepădat de la sine sfatul lui Dumnezeu, nebotezându-să de la dânsul.
31 Iară Domnul au zis: „Cui voiu asemena pre oamenii neamului acestuia? Şi cui sânt aseamenea?
32 Aseamenea sânt pruncilor carii şed în târg şi strigă unul cătră altul, zicând: «Fluierat-am voao şi n-aţi jucat; tânguitu-ne-am voao şi n-aţi plâns».
33 Că au venit Ioan Botezătoriul, nici pâne mâncând, nici vin bind, şi ziceţi: «Drac are».
34 Venit-au Fiiul Omenesc, şi mâncând şi bind, şi ziceţi: «Iată, om mâncătoriu şi beutoriu de vin, priiaten vameşilor şi păcătoşilor».
35 Şi s-au îndreptat înţălepciunea de la toţi fiii săi”.
36 Şi ruga pre El unul din farisei ca să mănânce cu dânsul şi, întrând în casa fariseului, au şezut.
37 Şi, iată, o muiare în cetate, carea era păcătoasă, cunoscând că şeade în casa fariseului, aducând un clondiriu cu mir şi stând lângă picioarele Lui,
38 Dinapoi, plângând, au început cu lacrămi a spăla picioarele Lui şi le ştergea cu părul capului său şi săruta picioarele Lui şi le ungea cu mir.
39 Iară fariseul, carele chemasă pre El, văzând, au zis întru sine, grăind: „Acesta, de ar fi proroc, ar şti cine şi ce fealiu de muiare să atinge de El, că easte păcătoasă”.
40 Şi, răspunzind, Iisus au zis cătră el: „Simone, am oarece să-ţi zic”. Iară El au zis: „Zi, Învăţătoriule”.
41 „Doi deatornici era unui cămătarnic, unul era deatoriu cu cinci sute de dinari, iar altul cu cincizeci.
42 Şi, neavând ei cu ce să plătească, i-au iertat pre amândoi. Spune-Mi, dară, carele dintr-înşii va iubi pre dânsul mai mult?”
43 Iară Simon, răspunzind, au zis: „Mi să pare că acela cui mai mult i-au dăruit”. Iară El au zis: „Drept ai judecat”.
44 Şi, întorcându-Să cătră muiare, au zis lui Simon: „Vezi pre această muiare? Am întrat în casa ta, apă pre picioarele Meale nu ai dat, iară aceasta cu lacrămi Mi-au spălat picioarele şi le-au şters cu părul capului său.
45 Sărutare nu Mi-ai dat, iară aceasta, de când am întrat, nu au încetat sărutându-Mi picioarele Meale.
46 Cu untdelemn capul Mieu nu l-ai uns, iară aceasta cu mir Mi-au uns picioarele Meale.
47 Pentru aceaea, zic ţie: Iartă-să păcatele ei ceale multe, că au iubit mult. Iară cui să iartă puţin iubeaşte mai puţin”.
48 Şi au zis cătră ea: „Iartă-ţi-să păcatele tale”.
49 Şi au început cei ce şedea cu Dânsul a grăi întru sine: „Cine easte Acesta, Carele iartă şi păcatele?”
50 Şi au zis cătră muiare: „Credinţa ta te-au mântuit, mergi în pace”.