1 Adu-ţi aminte, Doamne, ce s-au făcut noao, priveaşte şi vezi ocara noastră!
2 Moştenirea noastră s-au mutat la străini, casele noastre, la cei din afară.
3 Sirimani ne-au făcut, nu easte tată, maicele noastre, ca văduvele.
4 Apa noastră cu argint o am beut, leamnele noastre cu schimb au venit.
5 Preste cerbicea noastră ne-am gonit, ostenit-am, nu ne-am odihnit.
6 Eghiptul au dat mâna, Asur, spre săturarea lor.
7 Părinţii noştri au păcătuit şi nu sânt, noi fărdelegile lor am purtat.
8 Robii ne-au stăpânit pre noi, mântuit nu easte din mâinile lor.
9 Cu sufletele noastre vom aduce pânea noastră de cătră faţa sabiei pustiiului.
10 Piialea noastră ca un cuptoriu s-au afumat, smulsu-s-au de cătră faţa vifoarălor foametei.
11 Pre muieri în Sion au smerit, pre fecioare, în cetăţile lui Iuda.
12 Boiarii cu mâinile lor s-au spânzurat, bătrânii nu s-au cinstit.
13 Cei aleşi plângere au luat şi tinerii pre lemn au slăbit.
14 Şi bătrânii de la poartă s-au părăsit, cei aleşi de la cântările sale au încetat.
15 Stricatu-s-au bucuriia inimii noastre, întorsu-s-au întru plângere jocul nostru.
16 Căzut-au cununa capului nostru şi vai noao, că am păcătuit!
17 Pentru aceasta, s-au făcut dureare, întristată easte inima noastră; pentru aceasta, s-au întunecat ochii noştri.
18 Pre muntele Sionului, că s-au stins, vulpi au trecut printr-însul.
19 Tu, Doamne, în veac vei rămânea, scaonul Tău în neam şi în neam!
20 Pentru ce până în sfârşit ne vei uita pre noi, părăsi-ne-vei pre noi întru îndelungare de zile?
21 Întoarce-ne pre noi, Doamne, cătră Tine, şi ne vom întoarce! Şi înnoiaşte zilele noastre ca şi mai înainte!
22 Că lepădând ne-ai lăpădat pre noi, măniiatu-Te-ai spre noi foarte.