1 Şi, ieşind El din besearică, zis-au Lui unul din ucenicii Săi: „Învăţătoriule, vezi ce pietri şi ce zidiri”.
2 Şi, răspunzând Iisus, i-au zis lui: „Vezi aceaste zidiri mari? Nu va rămânea piiatră pre piiatră, carea să nu să râsipească”.
3 Şi, şezând El în Muntele Maslinilor, împrotiva besearicii, L-au întrebat pre El deosebi Petru şi Iacov şi Ioan şi Andreiu:
4 „Spune-ne noao când vor fi aceastea? Şi ce sămn va fi când să vor sfârşi aceastea toate?”
5 Iară Iisus, răspunzind lor, au început a zice: „Căutaţi ca să nu vă înşeale cineva pre voi.
6 Că mulţi vor veni în numele Mieu, zicând că Eu sânt, şi pre mulţi vor amăgi.
7 Iară când veţi auzi războaie şi auziri de războaie, să nu vă turburaţi, că să cade să fie aceastea, ci încă nu va fi sfârşitul.
8 Că să va scula neam pre neam şi împărăţie pre împărăţie şi vor fi cutremuri pre alocurea şi vor fi foameţi şi turburări.
9 Începătura durerilor aceastea; iară vă păziţi pre voi înşivă, că vă vor da pre voi la săboară şi la adunări şi vor bate pre voi, şi la domni şi la împăraţi vă vor duce pentru Mine, spre mărturie lor.
10 Şi în toate neamurile trăbuiaşte, mai înainte, să se propoveduiască Evangheliia.
11 Iară când vor duce pre voi de vă vor da, nu vă grijiţi mai înainte ce veţi grăi, nici cugetaţi, ci ceaea ce să va da voao, întru acela ceas, aceaea să grăiţi, că nu sânteţi voi cei ce grăiţi, ci Duhul Sfânt.
12 Şi va da frate pre frate spre moarte şi tată pre fecior. Şi să vor scula feciorii asupra părinţilor şi-i vor omorî pre ei.
13 Şi vă vor urî toţi pentru numele Mieu; iară cel ce va răbda până în sfârşit, acela să va mântui.
14 Iară când veţi vedea urâciunea pustiirei stând unde nu să cade, de carea au zis Daniil, prorocul (cel ce ceteaşte înţăleagă), atunci cei ce vor fi în Iudeea să fugă la munţi.
15 Şi cel ce va fi deasupra casii să nu să pogoară în casă, nici să între să ia ceva din casa sa.
16 Şi cel ce va fi la câmp să nu să întoarcă să-şi ia haina sa.
17 Iară, vai, celor ce vor avea în pântece şi celor ce vor apleca în zilele acealea.
18 Ci vă rugaţi ca să nu fie fuga voastră iarna.
19 Că vor fi zilele acealea scârbă, ca aceaea carea nu au fost, din începutul zidirei carea au zidit Dumnezeu, până acum, şi nici va mai fi.
20 Şi, de nu ar fi scurtat Dumnezeu zilele acealea, nu s-ar fi mântuit nici un trup; şi pentru cei aleşi, pre carii i-au ales, va scurta zilele acealea.
21 Şi atunci, de va zice cineva voao: «Iată, aici easte Hristos», sau: «Iată, acolo», să nu creadeţi.
22 Că să vor scula Hristoşi mincinoşi şi proroci mincinoşi şi vor da seamne şi minuni, ca de-ar putea să înşeale şi pre cei aleşi.
23 Iară voi vă păziţi, că, iată, mai înainte, am spus voao toate.
24 Ci, în zilele acealea, după scârba aceaea, soarele să va întuneca şi luna nu-şi va da lumina sa.
25 Şi stealele ceriurilor vor cădea şi puterile ceale din ceriuri să vor clăti.
26 Şi atunci, vor vedea pre Fiiul Omenesc venind în nori, cu puteare multă şi cu mărire.
27 Şi atunci, va trimite îngerii Săi şi va aduna pre aleşii Săi, de la ceale patru vânturi, de la marginea pământului până la marginea ceriului.
28 Iară de la smochin vă învăţaţi pildă: când sânt stâlpările tinere şi creaşte frunza, ştiţi că aproape easte vara».
29 Aşea şi voi, când veţi vedea aceastea făcându-să, să ştiţi că aproape easte, lângă uşi.
30 Adevăr grăiesc voao că nu va treace neamul acesta, până nu vor fi aceastea toate.
31 Ceriul şi pământul vor treace, iară cuvintele Meale nu vor treace.
32 Iară de zioa şi de ceasul acela nimene nu ştie. Nici îngerii carii sânt în ceriu, nici Fiiul, fără numai Tatăl.
33 Păziţi-vă, privegheaţi şi vă rugaţi, că nu ştiţi când va fi vreamea aceaea.
34 Ca un om carele să duce departe, lăsându-şi casa sa şi dând slugilor sale puteare şi fieştecui lucrul lui şi portariului porunceaşte ca să privegheaze,
35 Privegheaţi, dară (că nu ştiţi când va veni domnul casii, seara, au la miiazănoapte, au la cântatul cocoşilor, au dimineaţă).
36 Să nu cumva, venind fără de veaste, să vă afle pre voi durmind.
37 Iară ceale ce le zic voao, tuturor le zic: Privegheaţi!”