1 Şi au fost după ce au sfârşit Iisus a porunci celor doisprăzeace ucenici ai Săi, au trecut de acolo, să înveaţe şi să propoveduiască în cetăţile lor.
2 Iară Ioan, auzind din prinsoare lucrurile lui Hristos, trimiţind pre doi din ucenicii săi,
3 Au zis lui: „Tu eşti Cel ce vine, au pre altul să aşteptăm?”
4 Şi, răspunzând Iisus, au zis lor: „Mergând, spuneţi lui Ioan ceale ce auziţi şi vedeţi:
5 Orbii văd şi şchiopii umblă, leproşii să curăţăsc şi surzii aud, morţii să scoală şi săracilor bine să vesteaşte.
6 Şi fericit easte cel ce nu să va sminti în Mine”.
7 Iară, ducându-să ei, au început Iisus a grăi gloatelor de Ioan: „Ce aţi ieşit în pustie să vedeţi? Au trestie clătită de vânt?
8 Dară ce aţi ieşit să vedeţi? Au om îmbrăcat în haine moi? Cei ce poartă ceale moi în casăle împăraţilor sânt.
9 Dară ce aţi ieşit să vedeţi? Proroc? Adevărat grăiesc voao şi mai mult decât proroc.
10 Că acesta easte de carele s-au scris: «Iată, Eu trimit pre îngerul Mieu înaintea feaţii tale, carele va găti calea ta înaintea ta».
11 Adevăr zic voao, nu s-au sculat întră cei născuţi din muieri mai mare decât Ioan Botezătoriul; iară cel mai mic întru împărăţiia ceriurilor mai mare decât el easte.
12 Iară din zilele lui Ioan Botezetoriului până acum, împărăţiia ceriurilor să sileaşte şi cei ce să silesc o apucă pre ea.
13 Că toţi prorocii şi leagea până la Ioan au prorocit.
14 Şi, de vreaţi să priimiţi, acesta easte IIie, carele va să vină.
15 Cel ce are urechi de auzit să audă.
16 Iară cui voiu asămăna neamul acesta? Aseamenea easte pruncilor, carii şed în tărguri şi strigă soţilor săi,
17 Şi zic: «Fluierat-am voao şi nu aţi jucat; plâns-am voao şi nu v-aţi tânguit».
18 Că au venit Ioan, nici măncând, nici bând, şi zic: «Drac are».
19 Venit-au Fiiul Omenesc, mâncând şi bând, şi zic: «Iată, om mâncătoriu şi beutoriu de vin, priiatin vameşilor şi păcătoşilor!» Şi s-au îndreptat înţelepciunea de la fiii săi”.
20 Atunci, au început Iisus a împuta cetăţilor, întru care să făcusă ceale mai multe puteri ale Lui, pentru că nu s-au pocăit:
21 „Vai, ţie, Horazine, vai ţie, Vidsaida, că de s-ar fi făcut în Tir şi în Sidon puterile care s-au făcut întru voi, de mult în sac şi în cenuşă s-ar fi pocăit.
22 Însă zic voao: Tirului şi Sidonului mai uşor va fi în zioa judecăţii decât voao.
23 Şi tu, Capernaum, carea te-ai înălţat până la ceriu, până la iad te vei pogorî; că, de s-ar fi făcut în Sodoma puterile care s-au făcut întru tine, ar fi rămas până în zioa de astăzi.
24 Însă zic voao că pământului Sodomului mai uşor va fi în zioa judecăţii, decât ţie”.
25 Întru acea vreame, răspunzind Iisus, au zis: „Mărturisăscu-Mă Ţie, Părinte, Doamne al ceriului şi al pământului, că ai ascuns aceastea de cei înţălepţi şi înţălegători şi le-ai descoperit pruncilor.
26 Aşea, Părinte, că aşea au fost bunăvoinţă înaintea Ta.
27 Că toate sânt Mie date de la Tatăl Mieu şi nime nu cunoaşte pre Fiiul, numai Tatăl; nici pre Tatăl nime nu-L cunoaşte, numai Fiiul şi cui va vrea Fiiul să descopere.
28 Veniţi la Mine, toţi cei osteniţi şi însărcinaţi, şi Eu voiu odihni pre voi.
29 Luaţi jugul Mieu preste voi şi vă învăţaţi de la Mine, că blând sânt şi smerit cu inima şi veţi afla odihnă sufletelor voastre.
30 Că jugul Mieu e bun şi sarcina Mea uşoară easte.