1 Iară în zilele acealea, venit-au Ioan Botezătoriul propoveduind în pustiia Iudeii,
2 Şi zicând: „Pocăiţi-vă, că s-au apropiiat împărăţiia ceriurilor.
3 Că acesta easte cela ce s-au zis prin Isaiia prorocul, ce zice: Glasul celui ce strigă în pustie: «Gătiţi calea Domnului, dreapte faceţi cărările Lui!»”.
4 Iară acest Ioan avea îmbrăcămintea sa de peri de cămilă şi brâu de curea împrejurul mijlocului său; şi mâncarea lui era vlăstări şi miiare sălbatecă.
5 Atunci, ieşea la dânsul Ierusalimul şi toată Iudeea şi tot împrejurul Iordanului.
6 Şi să boteza în Iordan, de la dânsul, mărturisindu-şi păcatele sale.
7 Iară văzând pre mulţi dintre farisei şi dintre saduchei venind la botezul său, au zis lor: „Pui de vipere, cine v-au arătat voao să fujiţi de măniia cea viitoare?
8 Faceţi, dară, roduri vreadnice de pocăinţă.
9 Şi să nu vă lăudaţi, zicând întru voi înşivă: «Tată avem pre Avraam!» Că zic voao că poate Dumnezeu din pietrile aceastea să rădice fii lui Avraam.
10 Că, iată, şi săcurea la rădăcina pomilor zace; deci, tot pomul care nu face rod bun să taie şi în foc să aruncă.
11 Eu vă botez pre voi cu apă spre pocăinţă; iară Cel ce vine după mine mai tare decât mine easte, a Căruia eu nu sânt vreadnic a purta încălţămintele. Acela va boteza pre voi cu Duh şi cu foc;
12 A Căruia vânturătoarea e în mâna Sa şi va curăţi ariia Sa şi va aduna grâul Său în jitniţă, iară paiele le va arde cu foc nestâns”.
13 Atunci, au venit Iisus din Galileea la Iordan cătră Ioan, ca să Se boteaze de la dânsul.
14 Iară Ioan oprea pre El, zicând: – Eu trebuie să mă botez de la Tine; şi Tu vii la mine?”
15 Şi, răspunzând Iisus, au zis către dânsul: „Lasă acuma, că aşea să cade noao să plinim toată dreptatea”. Atunci, L-au lăsat pre El.
16 Şi, botezându-Se Iisus, au ieşit îndată din apă, şi, iată, s-au deşchis Lui ceriurile şi au văzut pre Duhul lui Dumnezeu pogorându-Să ca un porumb şi venind preste El.
17 Şi, iată, glas din ceriuri, zicând: „Acesta easte Fiiul Mieu cel iubit, întru Carele bine am voit”.