1 Şi strigarea norodului şi a muierilor lor era mare cătră fraţii lor, cătră jidovi.
2 Şi era unii carii zicea: «Cu fiii noştri şi cu featele noastre sântem mulţi, să luom grâu şi să mâncăm şi să trăim».
3 Şi era alţii carii zicea: «Ţarinile noastre şi viile noastre şi casăle noastre să le zălogim, şi să luom grâu şi să mâncăm».
4 Şi alţii zicea: «Să luom împrumut bani spre birurile împăratului, ca să dăm ţarinile noastre şi viile noastre şi casăle noastre.
5 Şi acum ca trupul fraţilor noştri, trupul nostru, ca fiii lor, fiii noştri, şi, iată, noi silim pre fiii noştri şi pre featele noastre la robie, şi sânt din featele noastre supuse şi nu easte în putearea mânilor noastre, că ţarinile noastre şi viile noastre sânt la cei cinstiţi».
6 Şi m-am măhnit foarte, deacă am auzit strigarea lor şi cuvintele aceastea.
7 Şi s-au sfătuit inima mea întru mine şi m-am pricit cu cei cinstiţi şi cu boiarii, şi le-am zis lor: «Au ceare-va fieştecarele de la fratele său, care voi ceareţi?» Şi am adunat pentru dânşii adunare mare.
8 Şi le-am zis lor: «Noi am răscumpărat pre fraţii noştri, pre jidovii cei vânduţi neamurilor, după putinţa noastră, şi voi vindeţi pre fraţii voştri şi să dau noao?» Şi au tăcut şi n-au aflat ce să răspunză.
9 Şi am zis: «Nu e bun lucrul carele faceţi voi, pentru ce nu umblaţi întru frica Dumnezeului nostru, mai bine decât în ocara neamurilor vrăjmaşilor noştri?
10 Şi fraţii miei şi cunoscuţii miei, şi eu le-am dat lor argint şi grâu, şi n-am mai cerut să-mi plătească aceasta.
11 Întoarceţi-le lor astăzi ţarinile lor, şi din argint, grâul şi vinul şi untuldelemn, carele scoateţi voao».
12 Şi au zis: «Întoarce-le-vom, şi de la ei nu vom ceare, aşea vom face, precum zici». Şi am chemat pre preoţi şi i-am jurat pre ei să facă după cuvântul acesta.
13 Şi îmbrăcămintea mea am scuturat şi am zis: «Aşea scuture Dumnezeu pre tot omul, carele nu va întări cuvântul acesta din casa lui şi din osteneala lui, şi să fie aşea scuturat şi deşert!» Şi au zis toată adunarea: «Amin!», şi au lăudat pre Domnul, şi au făcut norodul cuvântul acesta.
14 Din zioa în care mi-au poruncit mie să fiu mai-marele lor în pământul Iudei, din anul al doaozecilea, până la anul al treizeci şi doilea a împăratului Artasasta, doisprăzeace ani, eu şi fraţii miei averile lor n-am mâncat.
15 Că cei mai-mari, carii au fost înainte de mine, i-au îngreoiat pre ei, luând de la ei pâne şi vin, mai pre urmă patruzeci de drahme de argint, încă şi slugile lor stăpânea preste norod, iară eu nu am făcut aşea de frica feaţii lui Dumnezeu.
16 Şi la lucrul zidului acestuia am zidit şi ţarină n-am cumpărat, şi toţi slujitorii miei era adunaţi acolo la lucru.
17 Şi jidovii şi mai-marii, o sută şi cincizeci de bărbaţi, şi carii vinea la noi din neamurile ceale de primprejurul nostru, din masa mea.
18 Şi să găta într-o zi un viţăl şi şease oi alease, şi un ied să găta la mine, şi în mijlocul a doaosprăzeace zile dintru toate, vin foarte mult, şi cu toate aceastea pânea domniei meale nu o am cerut, că foarte să îngreoiasă slujba norodului acestuia.
19 Adu-Ţi aminte de mine, Dumnezeule, spre bine, pentru toate câte am făcut norodului acestuia.