1 Aşijderea, şi muerile să se pleace bărbaţilor săi, ca de nu să şi pleacă oarecarii cuvântului, făr’ de cuvânt să se dobândească prin viiaţa cea dmpreună cu muerile,
2 Văzând viiaţa voastră cea dimpreună curată întru frică.
3 Cărora să nu le fie podoabe împletiturile părului ceale din afară şi înfăşurăturile cu aur sau îmbrăcămintea hainelor.
4 Ci omul cel ascuns al inimii, întru nestricăciunea duhului celui blând şi lin, carele easte înaintea lui Dumnezeu de mult preţ.
5 Că aşea, odinioară, şi sfintele muieri care nădăjduia întru Dumnezeu să împodobea pre sine, plecându-se bărbaţilor săi,
6 Precum Sara asculta pre Avraam, „domn” pre acela chemându-l, căriia v-aţi făcut fii, bine făcând şi netemându-să de nici o frică,
7 Bărbaţii, aşijderea, împreună lăcuind cu muierile sale, înţelepţeaşte ca unui vas mai slab femeiesc dându-le cinste, ca şi celor împreună moştenitoare darului vieţii, ca să nu să curmeaze rugăciunile voastre.
8 Iară la sfârşit toţi să fiţi cu un gând, împreună pătimitori, iubitori de fraţi, înduraţi, smeriţi.
9 Nu răsplătind rău pentru rău sau ocară pentru ocară, ci împrotivă binecuvântând, ştiind că spre aceasta sânteţi chemaţi, ca să moşteniţi blagosloveniia.
10 „Că cel ce voiaşte să iubească viiaţa şi să vază zile bune, să-şi oprească limba sa de la rău şi buzele sale, ca să nu grăiască vicleşug.
11 Să se ferească de rău şi să facă bine, să caute pacea şi să o urmeaze pre ea.
12 Că ochii Domnului sânt preste cei drepţi şi urechile Lui spre rugăciunile lor, iară faţa Domnului asupra celor ce fac reale”.
13 Şi cine va face voao rău, de veţi fi următori binelui?
14 Ci, de veţi şi pătimi pentru dreptate, fericiţi veţi fi. „Iară de îngrozirea lor să nu vă teameţi, nici să vă turburaţi,
15 Şi pre Domnul Dumnezeu să-L sfinţiţi întru inimile voastre”. Şi să fiţi gata pururea spre răspuns tot celui ce vă întreabă pre voi cuvânt de nădeajdea voastră, cu blândeaţe şi cu frică,
16 Având cunoştinţă bună ca de ceia ce vă hulesc pre voi, ca pre nişte făcători de rău, să se ruşineaze cei ce grăiesc de rău viiaţa voastră cea bună întru Hristos.
17 Că mai bine easte celor ce fac binele (de easte aşea voia lui Dumnezeu) să pătimească, decât celor ce fac răul.
18 Că şi Hristos odată pentru păcate au pătimit, Cel drept, pentru cei nedrepţi, ca să ne aducă pre noi lui Dumnezeu, omorât fiind cu trupul şi înviiat cu duhul;
19 Întru carele şi duhurilor celor ce era în temniţă, pogorându-Să, au propoveduit;
20 Celor ce fusease necredincioase odinioară, când aştepta multă răbdarea lui Dumnezeu, în zilele lui Noe, făcându-să corabiia, întru carea puţine (adecă opt suflete) s-au mântuit de apă,
21 A căriia chip, acum fiind botezul, şi pre noi ne mântuiaşte. Nu lăpădarea spurcăciunii ceii trupeşti, ci întrebarea cunoştinţii ceii bune, carea easte cătră Dumnezeu, prin înviiarea lui Iisus Hristos,
22 Carele easte de-a dreapta lui Dumnezeu, după ce S-au suit în ceriu, plecându-Să Lui îngerii şi domniile şi puterile.