1 Fiiule, de vei priimi graiurile meale şi de vei ascunde poruncile meale la tine,
2 Va auzi ureachiia ta de cunoştinţă şi o vei pune fiiului tău spre învăţătură.
3 Că de vei chema înţelepciunea şi de vei da glasul tău cunoştinţii,
4 Şi de o vei căuta pre dânsa ca argintul, şi de o vei cerca ca comorile,
5 Atunci vei cunoaşte frica Domnului şi cunoştinţa lui Dumnezeu vei afla.
6 Că Domnul dă înţelepciune, şi de la faţa Lui iase cunoştinţa şi ştiinţa.
7 Şi adună vistierie celor ce lucrează mântuire şi apără meargerea lor.
8 Ca să păzască căile dreptăţilor, şi calea celor ce să tem de Dânsul o va păzi.
9 Atunci vei cunoaşte dreptatea şi judecata, şi vei face toate căile bune.
10 Că de va veni înţelepciunea în cugetul tău, şi simţirea sufletului tău bună a fi ţi să va părea,
11 Sfatul bun te va păzi şi cugetul drept te va apăra.
12 Ca să te izbăvească de calea rea şi de omul ce nu grăiaşte nimica de crezut.
13 O, cei ce au lăsat căile ceale dreapte şi umblă în căile întunearecului!
14 Cei ce să veselesc de reale şi să bucură de răzvletirea rea.
15 Ale cărora cărări sânt întoarte şi strâmbe umbletele lor,
16 Aceia te vor depărta de la calea dreaptă şi te vor înstrăina de la gândul bun.
17 Fiiule, să nu te apuce pre tine sfatul rău, carele lasă învăţătura tinereaţelor şi uită leagea lui Dumnezeu.
18 Că ş-au pus lângă moarte casa sa, şi lângă iad cu pământeanii cărările sale.
19 Toţi cei ce umblă pre dânsa nu să vor întoarce, nice vor ajunge la cărări dreapte, că nu-i vor apuca pre ei anii vieţii.
20 Că de ar fi umblat pre căi bune, ar fi aflat cărările dreptăţii neatede.
21 Că cei buni vor lăcui pământul, şi cei cuvioşi vor rămânea pre el.
22 Iară căile celor necredincioşi vor peri de pre pământ, şi cei fără de leage vor peri de pre dânsul.