22
Mai ales easte numele bun decât bogăţiia multă, şi darul bun decât argintul şi aurul.
Bogatul şi săracul s-au întâmpinat unul cu altul, iară pre amândoi i-au făcut Domnul.
Cel iscusit, văzând pre cel rău muncindu-să tare, însuşi să învaţă; iară cei nepricepuţi trecând nu să folosesc.
Neamul înţelepciunii easte frica Domnului şi bogăţie şi mărire şi viiaţă.
Ciulini şi laţuri în căile ceale strâmbe; iară cel ce-şi păzeaşte sufletul său să va feri de eale.
Învaţă pruncul pre calea sa, că şi după ce va îmbătrâni nu să va depărta de la aceaea.
Bogaţii vor stăpâni pre cei săraci, şi slugile de la stăpânii săi să vor împrumuta.
Cel ce samănă reale reale va şi săcera, şi rana faptelor sale va săvârşi; pre omul blând şi dătătoriu blagosloveaşte Dumnezeu, şi deşărtarea lucrurilor lui va săvârşi.
Cel ce miluiaşte pre săracul hrăni-să-va, pentru că din pâinea sa au dat săracului; biruinţă şi cinste căştigă cel ce dă daruri, însă ia sufletul celor ce le au.
10 Scoate din adunare pre cel pierzătoriu, şi va ieşi cu dânsul pricea, că când şeade în adunare, pre toţi necinsteaşte.
11 Iubeaşte Domnul inimile cuvioase şi priimiţi sânt Lui toţi cei fără de prihană în căile lor; cu buzele va paşte împăratul.
12 Ochii Domnului păzesc simţirea şi defaimă cuvintele ceale fără de leage.
13 Să mântuiaşte şi zice leaneşul: „Leul easte în cale şi ucigaşul în uliţă”.
14 Groapă adâncă e gura celui fără de leage, şi pre carele l-au urât Domnul, acela va cădea într-însa; sânt căi reale înaintea omului şi nu iubeşte a să întoarce de la eale, şi trebuie a să abate din calea strâmbă şi rea.
15 Nepriceaperea zboară inima tânărului; iară toiagul învăţăturii departe e de la dânsul.
16 Cel ce năpăstuiaşte pre sărac înmulţeaşte realele sale şi dă bogatului pre mai puţin.
17 La cuvintele înţălepţilor apropie ureachiia ta şi ascultă cuvintele meale şi aşază inima ta, ca să cunoşti că bune sânt.
18 Şi de le vei pune pre eale la inima ta, veseli-te-vor împreună cu buzele tale.
19 Ca să fie întru Domnul nădeajdea ta, şi va arăta ţie calea ta.
20 Şi tu ţi le scrie întreit, în sfat şi în gând şi în cunoştinţă, şi pre lăţimea inimii tale.
21 Învaţă-te, dară, cuvinte adevărate şi minte bună, ca să auzi şi să răspunzi tu cuvinte adevărate celor ce te întreabă.
22 Nu sili pre mişel, că sărac easte, şi să nu necinsteşti pre cel slab în porţi.
23 Că Domnul va judeca lui judecată şi vei mântui sufletul tău nevinovat.
24 Nu fi priiaten cu omul mănios, şi cu priiatin mănios nu te amesteca.
25 Ca să nu te abaţi din căile lui şi vei lua laţuri la sufletul tău.
26 Nu te da chizeaş ruşinându-te de faţă.
27 Că de nu vei avea de unde să plăteşti, lua-vor aşternutul cel de supt coastele tale.
28 Nu treace hotarăle vechi care le-au pus părinţii tăi.
29 Omul vederos şi iute la lucrurile lui la împăraţi trebuie a sta; iară să nu stea la oameni leaneşi.