119
Cătră Domnul, când m-am năcăjit, am strigat şi m-au auzit.
Doamne, izbăveaşte sufletul mieu de buzele nedreapte şi de limba vicleană.
Ce să va da Ţie şi ce să va adaoge Ţie spre limba vicleană?
Săgeţile Celui putearnic sânt ascuţite cu cărbuni pus(t)niceşti.
Vai, mie, că nemerniciia mea s-au îndelungat, sălăşluitu-m-am cu sălaşurile lui Chidar, mult au nemernicit sufletul mieu.
Cu cei ce urâea pacea eram făcătoriu de pace, când grăiam lor, să lupta cu mine în zădar.