129
1 Dintru adâncuri am strigat cătră tine, Doamne, Doamne, auzi glasul mieu!
2 Fie urechile Tale luând aminte spre glasul rugăciunii meale.
3 De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi?
4 Că la Tine e milostivirea, pentru numele Tău Te-am răbdat, Doamne.
5 Aşteptat-au sufletul mieu spre cuvântul Tău, nădăjduit-au sufletul mieu spre Domnul.
6 Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii să nădăjduiască Israil spre Domnul.
7 Că la Domnul e mila şi multă mântuire la El, şi El va izbăvi pre Israil de toate fărădelegile lui