1 Zis-au cel nebun întru inima sa: „Nu easte Dumnezeu”. Strica-tu-s-au şi urâţi s-au făcut întru meşteşuguri, nu easte cel ce face bunătate, nu easte până la unul.
2 Domnul din ceriu au privit preste fiii oamenilor, ca să vază de easte cel ce înţăleage sau cel ce caută pre Dumnezeu.
3 Toţi s-au abătut, împreună netreabnici s-au făcut, nu easte cel ce face bunătate, nu easte până la unul.
4 Au nu vor cunoaşte toţi cei ce lucrează fărădeleage? Cei ce mânâncă pre norodul mieu întru mâncare de pâine pre Domnul nu L-au chemat.
5 Acolo s-au temut de frică, unde nu era frică, că Domnul e în neamul drepţilor.
6 Sfatul săracului l-aţi ruşinat, iară Domnul nădeajdea lui easte.
7 Cine va da din Sion mântuire lui Israil? Când va întoarce Domnul robiia norodului Său, bucura-să-va Iacov şi să va veseli Israil. Slavă.