1 Ceriurile spun mărirea lui Dumnezeu, şi facerea mâinilor Lui o vesteaşte tăriia.
2 Zioa zilii spune cuvânt şi noaptea nopţii vesteaşte ştiinţă.
3 Nu sânt graiuri, nici cuvinte, ale cărora să nu să auză glasurile lor.
4 În tot pământul au ieşit veastea lor, şi la. marginile lumii cuvintele lor.
5 În soare au pus lăcaşul Său; şi El, ca un mire ce iasă din cămara sa.
6 Bucura-să-va ca un uriiaş să alearge cale; din marginea ceriului ieşirea lui.
7 Şi întimpinarea lui până la marginea ceriului; şi nu easte cine să se ascunză de căldura lui.
8 Leagea Domnului fără prihană, carea întoarce sufletele; mărturiia Domnului credincioasă, carea înţelepţeaşte pruncii.
9 Dreptăţile Domnului dreapte, ceale ce veselesc inima; porunca Domnului strălucită, carea luminează ochii.
10 Frica Domnului curată, carea rămâne în veacul veacului; judecăţile Domnului adevărate, îndreptate împreună.
11 Dorite-s mai vârtos decât aurul şi decât piiatra scumpă mult, şi mai dulci decât miiarea şi fagurul.
12 Pentru că robul Tău păzeaşte aceastea, şi când păzeaşte aceastea răsplătire e multă.
13 Greşealele cine le va priceape? De ceale ascunsă ale meale curăţeaşte-mă, şi de ceale străine iartă pre robul Tău.
14 De nu mă vor stăpâni, atuncea fără prihană voiu fi; şi mă voiu curăţi de păcat mare.
15 Şi vor fi întru bună plăceare cuvintele gurii meale; şi cugetul inimii meale înaintea Ta pururea. Doamne, ajutoriul mieu şi izbăvitoriul mieu!