22
Domnul mă paşte şi nimica nu-mi va lipsi.
În locul păşunii, acolo m-au sălăşluit; la apa odihnii m-au hrănit, sufletul mieu l-au întors.
Povăţuitu-m-au pre cărările dreptăţii, pentru numele Lui.
Că de voiu şi umbla în mijlocul umbrii morţii, nu mă voiu teame de reale, că Tu cu mine eşti.
Toiagul Tău şi varga Ta, aceastea m-au mângâiat.
Gătit-ai înaintea mea masă, împrotiva celor ce mă năcăjesc.
Uns-ai cu untdelemn capul mieu, şi păharul Tău e adăpându-mă ca un putearnic.
Şi mila Ta mă va urma în toate zilele vieţii meale; şi ca să lăcuiesc eu în Casa Domnului întru îndelungare de zile.