1 Cătră Tine, Doamne, voiu striga, Dumnezeul mieu, să nu taci de cătră mine; ca nu cândva să taci de cătră mine, şi mă voiu asemăna celor ce să pogoară în groapă.
2 Auzi, Doamne, glasul rugăciunii meale, când mă rog cătră Tine, când râdic mâinile meale cătră besearica cea sfântă a Ta.
3 Să nu mă tragi pre mine cu cei păcătoşi, şi cu cei ce lucrează strâmbătate să nu mă pierzi.
4 Cu cei ce grăiesc pace cătră vecinii săi, iar ceale reale în inimile lor.
5 Dă-le lor, Doamne, după lucrurile lor şi după vicleşugul izvodirilor lor.
6 După faptele mâinilor lor dă-le lor, răsplăteaşte lor răsplătirea lor.
7 Că n-au înţeles spre lucrurile Domnului şi spre lucrurile mâinilor Lui; surpa-vei pre dânşii şi nu-i vei zidi.
8 Bine e cuvântat Domnul că au auzit glasul rugăciunii meale.
9 Domnul, ajutoriul mieu şi scutitoriul mieu; spre Dânsul au nădăjduit inima mea şi m-au ajutorat.
10 Şi au înflorit trupul mieu, şi din voia mea mă voiu mărturisi Lui.
11 Domnul e întărire norodului Său şi scutitoriu mântuirilor unsului Său easte.
12 Mântuiaşte pre norodul Tău şi blagosloveaşte moştenirea Ta; şi-i paşte pre ei, şi-i râdică pre ei până în veac.