1 Înălţa-Te-voiu, Doamne, că m-ai râdicat pre mine şi i-ai veselit pre vrăjmaşii miei asupra mea.
2 Doamne Dumnezeul mieu, strigat-am cătră Tine şi m-ai vindecat.
3 Doamne, scos-ai din iad sufletul mieu; mântuitu-m-ai de cei ce să pogoară în groapă.
4 Cântaţi Domnului cei cuvioşi ai Lui şi vă mărturisiţi pomenirei sfinţeniei Lui.
5 Că iuţime e întru mâniia Lui şi viiaţă în voia Lui; seara să va sălăşlui plângere, şi dimineaţa bucurie.
6 Iară eu am zis întru prisosinţa mea: „Nu mă voiu clăti în veac”.
7 Doamne, întru voia Ta dă frumseaţii meale puteare, şi Ţi-ai întors faţa Ta, şi m-am făcut turburat.
8 Cătră Tine, Doamne, voiu striga, şi cătră Dumnezeul mieu mă voiu ruga:
9 „Ce folos easte întru sângele mieu, când mă pogor eu întru stricăciune? Au, doară, să va mărturisi Ţie ţărâna sau va vesti adevărul Tău?”
10 Auzit-au Domnul şi m-au miluit; Domnul au fost ajutoriul mieu.
11 Întors-ai plângerea mea spre bucurie mie, rupt-ai sacul mieu şi m-ai încins cu veselie.
12 Ca să-Ţi cânte Ţie mărirea mea, şi nu mă voiu mâhni; Doamne Dumnezeul mieu, în veac mă voiu mărturisi Ţie. Slavă.