1 Zis-au călcătoriul de leage ca să greşească, întru sine: „Nu easte frica lui Dumnezeu înaintea ochilor lui”.
2 Că au viclenit înaintea lui, ca să afle fărădeleagea lui şi să urască.
3 Graiurile gurii lui, fărădeleage şi vicleşug; n-au vrut să priceapă ca să facă bine.
4 Fărădeleage au gândit întru aşternutul său; stătut-au lângă toată calea nu bună, şi răotatea n-au urât.
5 Doamne, în ceriu e mila Ta, şi adevărul Tău până la nori.
6 Dreptatea Ta, ca munţii lui Dumnezeu, judecăţile Tale, adânc mult; oamenii şi dobitoacele vei mântui, Doamne.
7 Că ai înmulţit mila Ta, Dumnezeule, şi fiii oamenilor în umbra aripilor Tale vor nădăjdui.
8 Îmbăta-să-vor din grăsimea Casii Tale, şi cu izvorul desfătăciunii Tale vei adăpa pre dânşii.
9 Că la Tine easte izvorul vieţii, întru lumina Ta vom vedea lumină.
10 Tinde mila Ta celor ce Te cunosc pre Tine, şi dreptatea Ta, celor drepţi la inimă.
11 Să nu-mi vie mie piciorul mândriei, şi mâna păcătosului să nu mă clătească.
12 Acolo au căzut toţi cei ce lucrează fărădeleage, scosu-s-au afară, şi nu vor putea să stea. Slavă.