1 Zis-am: „Păzi-voiu căile meale; ca să nu greşesc eu cu limba mea”.
2 Pus-am gurii meale pază când au stătut păcătosul împrotiva mea.
3 Amuţit-am şi m-am smerit, şi am tăcut din bunătăţi; şi durearea mea s-au înnoit.
4 Înfierbântatu-s-au inima mea înlăuntrul mieu; şi în cugetul mieu să va aprinde foc.
5 Grăit-am cu limba mea: „Spune-mi, Doamne, sfârşitul mieu.
6 Şi numărul zilelor meale care easte, ca să ştiu de ce mă lipsesc eu”.
7 Iată, cu palme măsurate ai pus zilele meale, şi statul mieu ca o nimica înaintea Ta.
8 Însă toate-s deşertăciune, tot omul ce viiază.
9 Măcar că în chip treace omul, dar în zădar să turbură.
10 Strânge comori, şi nu ştie cui le adună pre eale.
11 Şi acum, cine e răbdarea mea? Au nu e Domnul? Şi statul mieu de la Tine easte.
12 De toate fărădelegile meale izbăveaşte-mă, ocară celui fără minte m-ai dat.
13 Amuţit-am, şi n-am deşchis gura mea, că Tu ai făcut, depărtează de la mine bătăile Tale.
14 Că de la tăriia mâinii Tale eu m-am lipsit, întru mustrări pentru fărădelegi ai pedepsit pre om.
15 Şi ai supţiiat ca un păiajin sufletul mieu; însă în deşert să turbură tot omul.
16 Auzi gura mea, Doamne, şi rugăciunea mea ascultă, lacrămile meale să nu le treci.
17 Că nemearnic sânt eu la Tine, şi străin, ca şi toţi părinţii miei.
18 Slăbeaşte-mă, ca să mă odihnesc, mai înainte până ce mă voiu duce, şi mult nu voiu fi.