1 Cu glasul mieu cătră Domnul am strigat, cu glasul mieu cătră Dumnezeu, şi au căutat spre mine.
2 În zioa necazului mieu spre Dumnezeu am căutat, cu mâinile meale noaptea înaintea Lui, şi nu m-am amăgit.
3 Lepădatu-s-au a să mângâia sufletul mieu; adusu-mi-am aminte de Dumnezeu şi m-am veselit; gândit-am şi au slăbit duhul mieu.
4 Apucat-au înainte străji ochii miei, turburatu-m-am şi grăit.
5 Gândit-am la zilele ceale de demult şi de anii cei veacinici mi-am adus aminte.
6 Şi cugetam noaptea cu inima mea, chitiiam şi să mâhniia duhul mieu.
7 Au, doară, în veaci va lăpăda Domnul şi nu va adaoge bine a voi încă?
8 Au până în sfârşit mila Sa o va tăia? Sfârşit-au cuvânt din neam în neam.
9 Au, doară, va uita a Să milostivi Dumnezeu? Sau va ţinea întru mâniia Sa îndurările Sale?
10 Şi am zis: „Acum am început, aceasta e schimbarea dreaptii Celui Preaînalt!”,
11 Adusu-mi-am aminte de lucrurile Domnului, că-mi voiu aduce aminte din început de minunile Tale.
12 Şi voiu cugeta întru toate lucrurile Tale, şi întru isprăvile Tale mă voiu deprinde.
13 Dumnezeule, întru cel sfânt e calea Ta; cine easte Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru? Tu eşti Dumnezeu, Carele faci minuni.
14 Cunocută ai făcut întru noroade putearea Ta, mântuit-ai cu braţul Tău pre norodul Tău, pre fiii lui Iacov şi ai lui Iosif.
15 Văzutu-Te-au apele, Dumnezeule, văzutu-Te-au apele şi s-au spăimântat; turburatu-s-au adâncurile.
16 Mulţimea sunetului apelor, glas au dat norii, că săgeţile Tale trec, glasul tunetului Tău, în roată.
17 Luminat-au fulgerile Tale lumea, clătitu-s-au şi s-au cutremurat pământul.
18 În mare căile Tale, şi cărările Tale în ape multe, şi urmele Tale nu să vor cunoaşte.
19 Povăţuit-ai ca pre nişte oi pre norodul Tău, cu mâna lui Moisi şi a lui Aaron. Slavă.