1 Bine ai voit, Doamne, pământului Tău, întors-ai robimea lui Iacov.
2 Lăsat-ai fărădelegile norodului Tău, acoperit-ai toate păcatele lor.
3 Potolit-ai toată mâniia Ta; întorsu-Te-ai de cătră iuţimea mâniei Tale.
4 Întoarce-ne pre noi, Dumnezeul mântuirilor noastre; şi-Ţi întoarce mâniia Ta de la noi.
5 Au, doară, în veaci Te vei mâniia spre noi, sau vei tinde mâniia Ta din neam în neam?
6 Dumnezeule, Tu întorcându-Te vei înviia pre noi, şi norodul Tău să va veseli de Tine.
7 Arată noao, Doamne, mila Ta şi mântuirea Ta o dă noao.
8 Auzi-voiu ce va grăi întru mine Domnul Dumnezeu, că va grăi pace preste norodul Său.
9 Şi preste cei cuvioşi ai Săi, şi preste cei ce-şi întorc inima spre Dânsul.
10 Însă aproape e de cei ce să tem de Dânsul mântuirea Lui, ca să se sălăşluiască mărire în pământul nostru.
11 Mila şi adevărul s-au întâmpinat, dreptatea şi pacea s-au sărutat.
12 Adevărul din pământ au răsărit, şi dreptatea din ceriu au privit.
13 Că Domnul va da bunătate, şi pământul nostru îşi va da rodul său.
14 Dreptatea înaintea Lui va mearge, şi va pune în cale paşii Săi. Slavă.