1 Doamne, Dumnezeul mântuirii meale, zioa am strigat şi noaptea înaintea Ta.
2 Să între înaintea Ta rugăciunea mea, pleacă ureachiia Ta spre gura mea.
3 Că s-au umplut de reale sufletul mieu, şi viiaţa mea de iad s-au apropiiat.
4 Socotit am fost cu cei ce să pogoară în groapă; făcutu-m-am ca un om neajutorit, întru cei morţi slobod.
5 Ca nişte răniţi ce dorm în mormânt, de carii nu Ţi-ai mai adus aminte; şi ei de la mâna Ta s-au lepădat.
6 Pusu-m-au în groapa cea mai dedesupt, întru ceale întunecate şi în umbra morţii.
7 Asupra mea s-au întărit mâniia Ta, şi toate valurile Tale le-ai adus preste mine.
8 Depărtat-ai pre cunoscuţii miei de la mine, pusu-m-au urâciune loruşi.
9 Datu-m-am şi n-am ieşit, ochii miei au slăbit de sărăcie.
10 Strigat-am cătră Tine, Doamne, toată zioa, întins-am cătră Tine mâinile meale.
11 Au, doară, morţilor vei face minuni, sau doftorii vor scula şi să vor mărturisi Ţie?
12 Au, doară, va spune cineva în mormânt mila Ta, şi adevărul Tău întru pierzare?
13 Au cunoaşte-să-vor întru întunearec minunile Tale, şi dreptatea Ta în pământ uitat?
14 Şi eu cătră Tine, Doamne, am strigat, şi dimineaţa rugăciunea mea Te va întimpina.
15 Pentru ce, Doamne, leapezi sufletul mieu, întorci faţa Ta de la mine?
16 Sărac sânt eu şi întru osteneale din tinereaţăle meale; şi înălţându-mă m-am smerit şi m-am măhnit.
17 Preste mine au venit mâniile Tale, înfricoşările Tale m-au turburat.
18 Încunjuratu-m-au ca apa; toată zioa m-au cuprins împreună.
19 Depărtat-ai de la mine pre priiatenul şi pre vecinul şi pre cunoscuţii miei din ticăloşie. Slavă.