1 Fraţilor, bunăvoinţa inimii meale şi rugăciunea cătră Dumnezeu pentru Israil easte spre mântuire.
2 Că mărturisesc lor că râvna lui Dumnezeu au, ci nu după ştiinţă.
3 Că neştiind de dreptatea lui Dumnezeu şi căutând să-şi puie dreptatea sa, dreptăţii lui Dumnezeu nu s-au supus.
4 Că sfârşitul Legii easte Hristos, spre îndreptare tot celui ce creade.
5 Că Moisi scrie de dreptatea, carea easte din Leage, că: „Omul, carele face acealea, viu va fi într-însele”.
6 Iară dreptatea, carea e din credinţă, aşea zice: „Să nu zici întru inima ta: Cine să va sui în Ceriu?” Adecă, să pogoară pre Hristos.
7 Sau: „Cine să va pogorî întru adânc?” Adecă, să râdice pre Hristos din morţi.
8 Dară ce zice: „Aproape easte de tine cuvântul în gura ta şi întru inima ta”, adecă cuvântul credinţii, care-l propoveduim.
9 Că de vei mărturisi cu gura ta pre Domnul Iisus şi de vei creade întru inima ta că Dumnezeu L-au înviiat pre El din morţi, te vei mântui.
10 Că cu inima să creade spre dreptate; iară cu gura să mărturiseaşte spre mântuire.
11 Că zice Scriptura că: „Tot cel ce creade întru El nu să va ruşina”.
12 Că nu easte osebire jidovului şi elinului, pentru că acelaşi easte Domnul tuturor, Carele îmbogăţeaşte pre toţi cei ce-L chiiamă pre El.
13 Că: „Tot oricarele va chema numele Domnului să va mântui”.
14 Cum, dară, vor chema întru Carele nu au crezut şi cum vor creade Aceluia de Carele nu au auzit şi cum vor auzi fără de propoveduitoriu?
15 Şi cum vor propovedui, de nu să vor trimite, precum easte scris: „Cât sânt de frumoase picioarele celor ce binevestesc pacea, ale celor ce binevestesc ceale bune!”
16 Şi nu toţi au ascultat propoveduirea, că Isaiia zice: „Doamne, cine au crezut auzului nostru?”
17 Drept aceaea, credinţa easte din auz, iară auzul prin cuvântul lui Dumnezeu.
18 Ci zic: Au, doară, nu au auzit? Că: „În tot pământul au ieşit vestirea lor, şi la marginile lumii, cuvintele lor”.
19 Ci zic: Au nu au cunoscut Israil? Întâiu, Moisi zice: „Eu voiu întărâta pre voi întru cel ce nu e neam, întru neamul cel neînţălegătoriu voiu mâniia pre voi”.
20 Iară Isaiia îndrăzneaşte şi zice: „Aflatu-M-am celor ce nu Mă caută pre Mine, arătatu-M-am celor ce nu întreabă de Mine”.
21 Iară cătră Israil zice: „Toată zioa am întins mâinile Meale cătră norodul cel necredincios şi împrotivă grăitoriu”.