1 Şi au murit Samuil, şi s-au adunat tot Israilul şi l-au plâns, şi l-au îngropat în casa lui, în Aramtem, şi sculându-să David, s-au pogorât în pustiia Maonului.
2 Şi era un om în Maon, şi turmele lui în Carmil, şi omul acela era mare foarte, şi avea trei mii de oi şi o mie de capre, şi au fost când tundea el oile sale în Carmil.
3 Şi numele omului aceluia era Naval, şi numele muierii lui, Avigail, şi ea era muiare bună şi înţeleaptă şi frumoasă la chip foarte, iară omul era năsilnic şi rău cu faptele, şi om vânătoriu.
4 Şi au auzit David în pustie că tunde Naval Carmiliteanul turmele sale.
5 Şi au trimis David zeace slugi, şi au zis slugilor: „Suiţi-vă în Carmil şi meargeţi la Naval, şi-l întrebaţi cu numele mieu de ceale de pace.
6 Şi veţi zice: «La mulţi ani şi tu să fii sănătos, şi casa ta şi toate ale tale să fie sănătoase.
7 Şi acum, iată, am auzit că tund oile tale păstorii tăi, carii era cu noi în pustie, şi noi nu i-am oprit pre ei, şi nimica nu am poruncit lor în toate zilele, câte au fost ei în Carmil.
8 Întreabă pre slugile tale, şi vor spune ţie: acum, dară, să afle slugile tale har înaintea ochilor tăi, că în bună zi am venit, dă, dară, ce va afla mâna ta slugilor tale, şi lui David, fiiului tău»”.
9 Şi venind slugile lui David, au grăit toate cuvintele aceastea cătră Naval, cu numele lui David, şi au tăcut.
10 Şi răspunzind Naval slugilor lui David, au zis: „Cine e David şi cine e fiiul lui Iese, astăzi s-au înmulţit robii, fugind fieşte-care de cătră faţa stăpânului său.
11 Au, doară, voiu lua pâinile meale şi vinul mieu şi ceale junghiiate ale meale, care le-am junghiiat pentru cei ce tund oile, şi le voiu da oamenilor pre carii nu-i ştiu de unde sânt?”
12 Şi s-au întors slugile lui David în calea sa, şi după ce s-au întors, au venit şi au spus lui David toate cuvintele aceastea.
13 Şi au zis David bărbaţilor săi: „Încingeţi fieştecarele sabiia sa!” Şi s-au încins fieştecarele cu sabiile sale, şi s-au încins şi David cu sabiia sa, şi s-au suit după David ca la patru sute de bărbaţi; iară doao sute au şezut la unealte.
14 Iară unul din slugi au spus Avigailii, muierii lui Naval, zicând: „Iată, David au trimis soli din pustie, ca să binecuvinteaze stăpânului nostru, şi s-au întors de cătră ei.
15 Şi bărbaţii aceia au fost buni noao foarte, nu ne-au împiedecat pre noi, nici nu ne-au poruncit nimica, în toate zilele care am fost lângă ei.
16 Şi cînd eram în ţarină, ca un zid era împregiurul nostru şi zioa şi noaptea, în toate zilele în care am păscut lângă ei turma.
17 Deci, acum, socoteaşte şi vezi tu ce vei face, că s-au plinit răutatea asupra stăpânului nostru şi asupra casii lui, că el easte fiiu pierzătoriu, şi nu easte a grăi cătră el”.
18 Şi au grăbit Avigail, şi, luând doao sute de pâni şi doi foi de vin şi cinci oi gătite şi cinci ifi de făină şi un gomor de stafide şi doao sute de legături de smochine, le-au pus pre asini.
19 Şi au zis slugilor sale: „Meargeţi înaintea mea, şi, iată, eu viu după voi”. Şi bărbatului său nu i-au spus.
20 Şi când era ea călare pre asină şi să pogorea la poala muntelui, iată, David şi bărbaţii lui să pogorea înaintea ei, şi s-au întâmpinat cu ei.
21 Şi David au zis: „Poate fi că cu nedreptul am păzit toate ale lui Naval în pustie, şi nu am poruncit să se ia dintru a lui nimica, şi mi-au răsplătit mie reale pentru bune.
22 Aceastea să facă Domnul lui David şi aceastea să-mi adaogă, de voiu lăsa din toate ceale ce sânt a lui Naval până dimineaţă, până la cel ce să pişă la păreate”.
23 Şi văzind Avigail pre David, au grăbit şi au sărit de pre asină, şi au căzut pre faţa sa înaintea lui David, şi s-au închinat lui pre pământ.
24 Şi au căzut la picioarele lui, şi au zis: „Întru mine, doamne al mieu, nedreptatea mea, să grăiască, dară, roaba ta la urechile tale, şi ascultă cuvântul roabei tale.
25 Să nu-şi puie domnul mieu inima sa pre acest om pierzătoriu, pre Naval, că după cum easte numele lui, aşea easte şi el, Naval easte numele lui, şi nebunie easte cu dânsul, şi eu, roaba ta, nu am văzut pre slugile domnului mieu, pre carii i-ai trimis.
26 Şi acum, doamne al mieu, viu e Domnul, şi viu e sufletul tău, precum te-au oprit Domnul să nu vii în sânge nevinovat, şi să-ţi mântuieşti mâna ta, şi acum să fie ca Naval vrăjmaşii tăi, şi cei ce caută domnului reale.
27 Şi acum, priimeaşte binecuvântarea aceasta, carea au adus roaba ta domnului mieu, şi o dă slugilor celor ce sânt cu domnul mieu.
28 Iartă fărădeleagea roabei tale, că făcând va face Domnul ţie, domnului mieu, casă credincioasă, că războiul domnului mieu Domnul va bate, şi răutate niciodată nu să va afla întru tine.
29 Şi de să va scula om să te gonească pre tine şi să caute sufletul tău, va fi sufletul domnului mieu legat cu legătura vieţii la Domnul Dumnezeu, iară sufletul vrăjmaşilor tăi îl vei zvârli cu zvârlitoarea.
30 Şi va fi când va face Domnul ţie, domnului mieu, toate ceale bune câte au grăit de tine, şi va porunci să fii povăţuitoriu preste Israil.
31 Nu va fi ţie această urâciune şi sminteală inimii Domnului mieu, şi vearse sânge nevinovat în zădar, şi să pângărească mâna domnului mieu, şi când va face bine Domnul domnului mieu, să-ţi aduci aminte de roaba ta, să-i faci bine ei”.
32 Şi au zis David Avigailii: „Bine e cuvântat Domnul Dumnezeul lui Israil, Cel ce te-au trimis pre tine astăzi înaintea mea.
33 Şi bine e cuvântat sfatul tău, şi binecuvântată eşti tu, carea m-ai oprit pre mine astăzi ca să nu merg să vărs sânge şi să-mi pângăresc mâna mea.
34 Ci viu easte Domnul Dumnezeul, Cel ce m-au oprit pre mine astăzi, ca să nu-ţi fac ţie rău, că de nu ai fi grăbit şi nu ai fi venit înaintea mea, atunci am zis că: «Nu va rămânea lui Naval până la lumina dimineţii care să se pişe la păreate»”.
35 Şi au luat David din mâinile ei toate, câte au adus lui, şi au zis cătră ea: „Suite-te cu pace la casa ta, vezi că am ascultat de cuvântul tău, şi am priimit faţa ta”.
36 Şi au mers Avigail la Naval, şi în casa lui era beutură, ca o beutură împărătească, şi inima lui era veasălă, şi el era beat foarte, şi nu i-au spus lui Avigail cuvânt mare sau mic, până la lumina dimineţii.
37 Şi după ce s-au făcut dimineaţă, deaca s-au trezit de vin Naval, i-au spus muiarea lui toate cuvintele aceastea, şi au amorţit inima lui într-însul şi el s-au făcut ca o piiatră.
38 Şi după ce au trecut zeace zile, au bătut Domnul pre Naval, şi au murit.
39 Şi auzind David că au murit Naval, au zis: „Bine e cuvântat Domnul, Cel ce au judecat judecata ocării meale din mâna lui Naval, şi pre robul Său l-au ferit din mâna celor reale, şi răutatea lui Naval o au întors Domnul în capul lui”. Şi au trimis David, şi au grăit cătră Avigail, ca să o ia pre ea şie muiare.
40 Şi au venit slugile lui David la Avigail, în Carmil, şi i-au grăit ei, zicând: „David ne-au trimis pre noi la tine, ca să te ia pre tine şie muiare”.
41 Iară ea s-au sculat şi s-au închinat cu faţa la pâmânt, şi au zis: „Iată, roaba ta să fie slujnică, ca să speale picioarele slugilor tale”.
42 Şi grăbind, s-au sculat Avigail şi s-au suit pre asin, şi cinci feate au mers cu ea, şi s-au dus cu slugile lui David, şi s-au făcut lui muiare.
43 Şi au luat David şi pre Ahinaam din Iezrael, şi amândoao era lui muieri.
44 Şi Saul au dat pre Mehol, fata sa, muiarea lui David, lui Falti, fiiului lui Amis, celui din Roma.