1 Înţălepciunea înalţă capul celui smerit şi-l face pre el să şază întră cei mari.
2 Să nu lauzi pre om pentru frumseaţa lui, şi să nu te scârbeşti de om pentru chipul lui.
3 Mică easte întră ceale zburătoare albina şi începutul dulceţilor, rodul ei.
4 Cu îmbrăcămintea hainelor să nu te lauzi, nici în zioa mărirei să nu te trufeşti, că minunate sânt lucrurile Domnului şi ascunse faptele Lui întru oameni.
5 Mulţi tirani au şezut pre pământ, iară cel de carele nu să gândea au purtat stema.
6 Mulţi putearnici s-au necinstit foarte, şi cei măreţi s-au dat în mâinile altora.
7 Mai înainte de ce vei cerca, nu huli, cunoaşte întâiu şi atunci dojeneaşte.
8 Mai înainte de ce auzi, nu răspunde, şi în mijlocul cuvintelor nu adaoge a vorbi.
9 Pentru lucrul care nu-ţi easte de treabă, nu te prici, şi în judecata păcătoşilor nu şedea.
10 Fiiule, nu te cuprinde cu multe lucruri.
11 Că, de te vei cuprinde cu multe lucruri, nu vei fi fără de vină.
12 Şi de vei alerga, nu vei prinde, şi de vei fugi, nu vei scăpa.
13 Easte om carele să osteneaşte şi munceaşte şi să sârguiaşte, şi cu atâta mai mult să lipseaşte.
14 Easte om slab, fără de ajutoriu, lipsit de puteare, şi împovorat de sărăcie.
15 Şi ochii Domnului au căutat spre el cu bine şi l-au râdicat pre el din smereniia lui şi au înălţat capul lui şi s-au mirat de el mulţi.
16 Ceale bune şi ceale reale, viiaţa şi moartea, sărăciia şi avuţiia de la Domnul sânt.
17 Darul Domnului rămâne la cei bine credincioşi şi bunăvoinţa Lui, în veac, bine va spori.
18 Easte carele să îmbogăţeaşte din grija şi din cruţarea lui, şi aceasta easte partea platei lui,
19 Zicând: „Aflat-am odihnă şi acum voiu mânca din bunătăţile meale”.
20 Şi nu ştie că vreamea treace şi va muri şi le va lăsa pre eale altora.
21 Stăi în ce te-ai făgăduit tu, şi întru aceaea petreci, şi întru aceaea creaşte.
22 Nu te mira de lucrările păcătosului, nădăjduiaşte în Domnul şi rămâi întru osteneala ta.
23 Că lezne easte înaintea Domnului degrab şi curând a îmbogăţi pre cel sărac.
24 Blagosloveniia Domnului easte plată celui credincios, şi într-un ceas degrab răsare blagosloveniia Lui.
25 Să nu zici: „Ce lipsă am eu? Şi care de acum vor fi bunătăţile meale?”
26 Să nu zici: „Destule am, pentru ce să mai năcăjesc de acum?”
27 În zioa bunătăţilor easte uitarea răutăţilor, şi în zioa răutăţilor nu easte pomenirea bunătăţilor.
28 Că lezne easte înaintea Domnului, în zioa sfârşitului, să dea omului după căile lui.
29 Răutatea ceasului face uitare desfătărilor, şi la sfârşitul omului să vor descoperi lucrurile lui.
30 Mai înainte de săvârşit, pre nimenea să nu zici fericit, că în fiii săi să va cunoaşte omul.
31 Nu băga pre tot omul în casa ta, că multe sânt meşteşugirile celui viclean.
32 Potârniche vânătoare în coşniţă, aşea easte inima trufaşului, şi ca iscoada priveaşte cădearea.
33 Că ceale bune le întoarce în reale şi vicleneaşte, şi pentru ceale bune te va huli.
34 Dintru o scânteaie de foc să înmulţeaşte jearul, şi omul păcătos pândeaşte sângele.
35 Păzeaşte-te de cel viclean, că reale meşteşugeaşte, ca nu cumva să te facă să fii pururea de ocară.
36 Lasă pre cel străin să lăcuiască la tine, şi-ţi va face turburări şi te va înstrăina pre tine de la ale tale.